Binefacerile terapiei prin ras

Binefacerile terapiei prin ras

In zilele noastre, rasul este, de multe ori, dat uitarii. Si totusi, este vital pentru echilibrul nostru fizic si psihic. Solutia? Incearca terapia prin ras si regaseste-ti zambetul! Stiai ca in anul 1939 radeam aproape 19 minute pe zi si ca in ziua de azi radem cam un minut pe zi?

Rasul este benefic pentru sanatate
Rasul te ajuta sa-ti pastreze sanatatea. Stresul, munca, problemele de sanatate, framantarile zilnice ne impiedica, de multe ori, sa izbucnim in ras. Dar iata, rasul este primordial pentru sanatatea noastra! Profesionistii au studiat acest subiect si au instaurat cluburi de ras in intreaga lume.
Rigologia sau yoga rasului a fost inventata de catre un medic indian: doctorul Madan Kataria. Medic specialist in cardiologie, el a descoperit ca pacientii lui se vindecau mai repede…razand! Prin urmare, a deschis primul club de ras in India. In ziua de azi, sunt deschise milioare de astfel de cluburi in intreaga lume, care ii invata pe adeptii lor sa redescopere rasul din copilarie. Animatorii de ras sunt prezenti in firme, clovnii sustin reprezentatii in spitale si „bufonii” merg pe rand in azilurile de batrani! Sa fie rasul o solutie pentru a-ti merge mai bine?
A rade din toata inima timp de un minut corespunde cu o relaxare de 45 de minute. Poti masura prin aceasta comparatie toate binefacerile hilaritatii: destindere musculara, linistire, scaderea tensiunii, lasa-te prinsa… Dar ce se intampla atunci cand radem? Cand zambesti, productia de endorfina creste cu o treime. Acest hormon natural reduce stresul. Rasul te destinde si ajuta la dimunuarea durerilor musculare! In unele spitale, pacientii practica terapia rasului, iar doza lor de morfina scade. Destinderea celulelor zigomatice favorizeaza digestia, fabricarea anticorpilor, circulatia sanguina si somnul! De aici efectul unei glume bune asupra corpului tau!
Dar asta nu e tot: rasul, propriu omului, cultiva sentimente pozitive si stabileste legaturi intre oameni. Pe scurt, cu cat razi mai mult, cu atat dramatizezi mai putin si cu atat mai mult este facilitata comunicarea. Unii pacienti spun ca se regasesc si ca se simt mai bine dupa sesiunile de rigologie. Rasul te face sa te reconectezi la emotiile tale, te restabileste si te face sa vezi viata dintr-o alta perspectiva. Atunci, ce mai astepti?
Cum se desfasoara o sedinta de Yoga rasului? Aceste „terapii” de grup au ca scop sa te faca sa razi cu adevarat, printr-o interactiune cu ceilalti membri. Cursurile incep, in general, printr-o relaxare si prin exercitii de respiratie. Apoi urmeaza mici scene ludice care poarta denumirea de ludoterapie. Unele sedinte se incheie printr-o meditatie pentru a-ti regasi calmul si linistea. Si daca nu razi? Este greu sa razi la comanda, mai ales daca esti inconjurata de necunoscuti. „Bufonii” sunt acolo pentru a te destinde si unii te vor incuraja sa razi fortat la inceput, ceea ce te va destinde si te va face, la un moment dat, sa razi cu gura pana la urechi!
Nu uita: Rasul este foarte sanatos!

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/la-doctor-pe-tocuri/binefacerile-terapiei-prin-ras/

Cele mai frumoase traditii, obiceiuri si superstitii de Sfanta Maria

Sarbatoarea Sfintei Marii Mari este o sarbatoare pe care nu trebuie sa o ignori daca doresti sa aduci in casa ta prosperitatea si bunastare si sa ai parte de sanatate si liniste sufleteasca, daca doresti sa te casatoresti sau sa ai o nastere usoara, daca doresti ca Maica Domnului sa te ajute sa izbandesti asupra rauvoitorilor si a hotilor.


Pe 15 august este celebrata o importanta sarbatoare ortodoxa, cea a Adormirii Maicii Domnului, sarbatoare cunoscuta in traditia populara si ca Sfanta Maria (Santamaria) sau Sfanta Marie Mare. In centrul marii sarbatori se afla Fecioara Maria, cea mai indragita figura feminina din calendarul religios, cunoscuta in traditia populara romaneasca si ca mijlocitoare pentru oameni in fata lui Dumnezeu. In ziua Judecatii de apoi, Maica Domnului va fi cea care va da cu navodul prin iad, iar sufletele celor care vor reusi sa se agate de plasele navodului vor fi iertate de pacate…
Sarbatoarea Sfintei Marii Mari este o sarbatoare pe care nu trebuie sa o ignori daca doresti sa aduci in casa ta prosperitatea si bunastare si sa ai parte de sanatate si liniste sufleteasca, daca doresti sa te casatoresti sau sa ai o nastere usoara, daca doresti ca Maica Domnului sa te ajute sa izbandesti asupra rauvoitorilor si a hotilor. Nici postul care precede aceasta sarbatoare (1-14 august) nu trebuie trecut cu vederea. Este considerat la fel de important ca si Postul Pastelui si ar fi bine sa fie tinut in gand si fapte bune, dar si abtinere de la mancarurile considerate “de dulce.”

In anumite zone rurale ale tarii, in preajma acestei zile, viile sunt data spre protectia pandarilor. Totodata, descantatoarele “leaga” ciocul pasarilor astfel incat acestea sa nu mai poata prada viile si sa strice strugurii. In acelasi timp, gospodinele dau de pomana din strugurii care s-au copt timpuriu, iar in regiunea Munteniei, impart faguri de miere si prune ca “sa fie de sufletul celor adormiti”.
Tot in aceasta zi de 15 august se cinstesc ‘cei adormiti’, iar cei care poarta numele Sfintei Marii sunt pomeniti in cadrul slujbelor religioase. Nici ziua de dinaintea marii sarbatori nu este lipsa de importanta in folclorul religios romanesc. 14 august este considerata a fi Ziua Cercurilor Sfintei Marii, zi ce este tinuta de catre toate femeile insarcinate. Ele nu trebuie sa munceasca sau sa trebaluiasca in aceasta zi daca isi doresc sa aiba parte de o nastere usoara, iar pruncul lor sa fie sanatos si binecuvantat de Dumnezeu. Se crede ca femeile insarcinate care nu tin aceasta zi se vor chinui la nastere si vor naste in dureri mari. De asemenea, in anumite zone ale tarii, este interzis sa gatesti mancare la foc cu doua zile in aceste zile. Alfel risti sa atragi asupra ta necazuri in sanatate sau chiar napasta focului…
Florile care sunt culese de sfanta Marie Mare sunt puse la icoane, considerandu-se ca avand puteri sfinte si tamaduitoare si alinand durerile in caz de nevoie, dar si protejand impotriva fulgerelor. Exista totodata o anumita planta cunoscuta in popor sub numele de “palma Maicii Domnului”. Culeasa in ziua sfanta a sarbatorii, aceasta planta se adauga in apa de scaldatoare. Se crede ca aceasta planta placuta Maicii Domnului are rolul de a mentine trupul frumos si sanatos, ferindu-l de boli. Mai mult, fetele care doresc sa se marite trebuie sa spele cu apa de busuioc icoana Maicii Domnului pentru ca Fecioara sa le ajute sa-si intalneasca alesul. De asemenea, ziua de 15 august este ultima zi a verii cand florile pot fi culese si sa fie bune de leac...
In anumite zone ale tarii, s-a pastrat obiceiul ca fetele tinere, de maritat, sa culeaga navalnicul in aceasta zi, o planta ce creste in zonele cele mai tainice ale padurilor. Nu oricine are acces la ea si o poate gasi, insa cea care o culege va avea parte de o casatorie cu un barbat cumsecade si placut lui Dumnezeu. Pentru ca petitorii sa poposeasca in gospodaria fetei respective, planta trebuie purtata in san pe tot timpul zilei.
Conform unei alte datini din batrani, in aceasta zi, usa trebuie tinuta deschisa pentru a o primi cum se cuvine pe Maica Domnului. In casa in care va intra, Maica Domnului va aduce binecuvantare si alinare.
Conform unei alte superstitii populare, este interzis ca in aceasta zi sa iti tunzi parul si sa il arunci, la fel cum este interzis si sa mergi inapoi. De ce? Pentru ca daca nu respecti intocmai aceste datini, dracul va rade, iar Maica Domnului se va intrista si va plange.
Ziua de Sfanta Marie Marie este o sarbatoare de tranzit ce face legatura intre vara si toamna. Odata trecuta aceasta sarbatoare, se crede ca toamna isi poate intra in drepturi oricand. Totodata, dupa aceasta sarbatoare, se pot oficia din nou casatoriile in biserica si incepe sezonul iarmaroacelor si al targurilor de toamna. In acelasi timp, vremea poate fi si ea prognozata in functie de anumite “semne”. Inflorirea trandafirilor chiar de Sfanta Marie Mare tradeaza sosirea unei toamne blande si indelungate.
Nu putini sunt cei care isi serbeaza numele in aceasta zi. Nu putini sunt insa nici cei care considera aceasta zi ca fiind potrivita pentru pomenirea mortilor, iar nu pentru celebrarea viilor. Serbarea numelui Sfanta Maria ar trebui sa aiba loc pe 8 septembrie, cand se celebreaza Nasterea Maicii Domnului si nu pe 15 august, cand este celebrata “adormirea” Maicii Domnului, obstescul sau sfarsit si trecerea in randul sfintilor. Totodata, perioada dintre Sfanta Maria Mare (14 august) si Sfanta Marie Mica (8 septembrie) este considerata perioada ideala pentru efectuarea lucrarilor de toamna si pentru semanaturi.
Se crede ca rugaciunile care sunt spuse din inima catre Maica Domnului in aceasta zi sunt mai ascultate ca niciodata.
Sfanta Maria este cunoscuta si ca patroana a marinarilor si de aceea pe 15 august este sarbatorita si Ziua Marinei.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/8836/Cele-mai-frumoase-traditii-obiceiuri-si-superstitii-de-Sfanta-Maria.html

Bani pentru tineri fermieri

Bani pentru tineri fermieri. VIDEO pe www.incont.ro

Râmnicu Vâlcea: Ciobanii din Vaideeni „învârt dorul” cu tocan şi pastramă

La manifestarea păstorească „Învârtita dorului" participă ansabluri folclorice din Alba, Bistriţa Năsăud, Dâmboviţa, Gorj, Sibiu şi Vâlcea

Azi şi mâine, localitatea Vaideeni, una dintre cele mai cunoscute aşezări de păstori din ţară, intră în febra sărbătorilor „Învârtitei dorului". Manifestarea, croită pe tradiţia de Sânziene, va debuta cu lansări de carte. Primarul localităţii, Ivan Jinaru, ne-a spus: „La Căminul Cultural din Vaideeni vor veni sâmbătă nume mari din literatură. Vâlceanul Dinu Săraru îşi va lansa romanul «Ultimul bal la Şarpele Roşu», iar Mihai Vinereanu îşi va lansa cartea Dicţionar etimologic al limbii române. De loc din Vaideeni, Iulia Ştefu Bocşanu lansează «Iarba verde de acasă». De la manifestare nu vor lipsi filologul Dorin Uriţescu dar şi cunoscutul şi apreciatul scriitor George Stanca, precum şi Dan Tudor, Mădălin Voicu". Păstorii din Vaideeni au ocazia să vizioneze o peliculă de excepţie a regizorului Dumitru Budală, intitulată „Ultimii păstori din Europa".

Ansabluri folclorice din şase judeţe


Lăsarea înserării îi va prinde pe păstorii din Vaideeni urmărind un extraodinar spectacol folcloric, care va ţine până către miezul nopţii. Spectacolul folcloric şi parada portului popular vor fi susţinute de ansambluri folclorice din judeţele Alba, Bistriţa Năsăud, Dâmboviţa, Gorj, Sibiu şi Vâlcea. Seara de sâmbătă se va încheia cu foc de artificii. Primarul localităţii, Ivan Jinaru, ne-a spus: „Ziua de duminică va continua tot cu spectacole folclorice, iar pe tot parcursul manifestării nu vor lipsi produsele specific păstoreşti precum pastrama şi tocanul, care sunt emblema localităţii noastre. Învârtita Dorului este una dintre cele mai fumoase manifestări culturale din ţară, unde obiceiurile ciobanilor şi portul lor sunt la mare cinste".


De la Vai de Ei la Vaideeni


Situată în nord-vestul judeţului, la poalele Munţiloir Căpăţânii, localitatea cu 4.360 de locuitori datează din secolul al XIII-lea, când a fost menţionată sub denumirea Vai de Ei, devenită apoi Vaideeni, comunitatea luând naştere prin venirea din Ardeal, mai ales din Mărginimea Sibiului, a unor familii de oieri.

Piatra Craiului – Muntele florii fără seamăn

Undeva, în Carpaţii Meridionali, pe latura de vest şi nord-vest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraş, tronează, de milioane de ani, masivul Piatra Craiului. Trageţi adânc aerul tare în piept, contemplaţi, fotografiaţi, opriţi-vă pentru o clipă gîndurile, gustaţi reveria cu toate simţurile lacom deschise, bucuraţi-vă şi mulţumiţi providenţei. Nu visaţi deloc.

Sunteţi cu adevărat pe o "gură de rai". Depinde doar de noi dacă vom păstra acest colţ de paradis, pentru ca şi copii noştri să trăiască senzaţia Raiului scoborât pe Pământ.

Caracteristicile unui munte aparte

Pentru mulţi semeni de-ai noştri, masivele muntoase din lanţul Carpaţilor, care ne străbate ţara, sunt, cumva, extrem de asemănătoare, chiar plictisitoare.

Din nefericire, nu este decât o dovadă a ignoranţei celor care nu îşi cunosc şi, spre ruşinea lor, nu îşi apreciază munţii la adevărata valoare.

Dacă luăm, spre exemplu, masivul Piatra Craiului şi ne concentrăm puţin asupra particularităţilor şi comorilor sale unice, vom fi uluiţi.

Cetatea naturală de piatră, îmbrăcată cu brâul verde al pădurilor, este un unicat între munţii noştri. Peisajul tipic al Pietrei Craiului, imortalizat în mii de fotografii, este caracterizat de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin 4 trăsături definitorii: altitudine, lungime, proeminenţă şi unitate.

Dacă studiem pe îndelete particularităţile masivului, vom descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale întregeşte spectacolul vizual, alături de abrupturi structurale deosebit de spectaculoase. Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte. Au purces la implementarea primei acţiuni concrete de ocrotire încă din anul 1938, când Consiliul de Miniştri al României a hotărât înfiinţarea rezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare. Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971 la iniţiativa inspirată a inimoşilor silviculori din Ocolul Silvic Zărneşti. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.

Masivul Piatra Craiului este unic în Carpaţii Meridionali. Apariţia sa pare accidentală, deoarece acest munte consituie cea mai spectaculoasă formaţiune calcaroasă şi sinclinală din Meridionali, fiind compus din calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină. Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratelor de calcar au influenţat decisiv crestele secundare, abrupturile, poliţele şi văile masivului, constituind un peisaj unic între toţi munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului periglaciar situează Piatra Caiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Pe scurt, merită reţinut că Piatra Craiului prezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi, lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietatea a reliefului rezidual.

Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se împarte în trei mari părţi:

-Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii.

-Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri.

-Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.

Din secretele Pietrei Craiului

Principalul curs de apă care brăzdează Piatra Craiului este Dâmboviţa, cu cel mai mare afluent al său, Dâmbovicioara. În nord găsim apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. Reţineţi că masivul Piatra Craiului nu are multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea acestora fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Deci, dacă îl străbateţi, nu uitaţi de rezervele de apă din rucsac.

Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul estic beneficiază de un climat mai blând, fiind încălzit la maximum în perioada dimineţii. Versantul vestic este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.

Trebuie să fiţi foarte atenţi şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate considerabile. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor. Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor.

Piatra Craiului este un munte deosebit de noros, nebulozitatea locală exprimându-se în circa 200 de zile noroase pe an. Este şi ploios, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie.

Craiul este acoperit de zăpezi din noiembrie până în aprilie, iar zonele cu avalanşe frevente sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii.

Comorile Craiului

Din punct de vedere al biodiversităţii vegetale şi animale, masivul este o comoară care trebuie ţinută cu orice preţ departe de drujbe, poluare de orice fel, drumuri asfaltate, braconieri, bulucul de turişti mitocani şi covorul de plastic, hârtii şi resturi alimentare aferent invaziilor românilor manelizaţi în Natură. Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie.

În total, botaniştii entuziasmaţi vor admira aici circa 1.300 specii de plante, dintre care 150 specii ocrotite. Lichenii sunt reprezentaţi prin 220 specii, muşchii sunt şi ei prezenţi cu peste 100 de specii. Jnepenişurile ocupă suprafeţe mari din versantul nordic şi din cel nord-vestic, fiind acompaniate de merişor, afin, bujor de munte. Pajiştile alpine sunt acoperite majoritar de păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului. Vegetaţia din zona stâncoasă este caracterizată de floarea-de-colţ, arginţica, mălaiul-cucului, macii de munte, ghinţura albastră.

Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, la altitudinea medie de 1.200 metri, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România. În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte. Etajul montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri. Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat de lăcomia drujbelor. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere

Fauna Pietrei Craiului are, încă, multe secrete de dezvăluit.

Nevertebratele sunt bine reprezentate, aici întâlnindu-se două specii endemice, un păianjeni, Nesticus constantinescui, respectiv acarianul Rhagidia carpatica. "Fluturimea" muntelui este reprezentată cu onoare de peste 200 de specii, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi.

Dintre amfibieni şi reptile, găsim aici viperele, şerpii de casă, guşterul şi alte specii de şopârle. Broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, salamandra şi alte două specii de tritoni reprezintă fauna de amfibieni a zonei.

Avifauna cuprinde un număr de cca. 110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite prin Convenţia de la Berna. Cele mai impozante reprezentante sunt acvilele de munte, care au fost observate sporadic aici, dar nu s-a descoperit, până în prezent, nicio pereche clocitoare. Mai pot fi văzuţi corbi, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători, vinderei. Alte păsări importante sunt buha mare, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, drepneaua, lăstunul, ciocănitoarea neagră şi diferite specii de paseriforme.

În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci.

Lupii, urşii, râşii vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre constituie principalii reprezentanţi ai mamiferelor mijlocii şi mari.

Floarea Craiului şi alte minuni ale Naturii

Cea mai valoroasă reprezentantă a plantelor de aici, precum şi simbolul viu al Parcului Naţional Piatra Craiului, este reprezentată de Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). Priviţi-o cu mare respect, admiraţi-o şi ocrotiţi-o. Este singura plantă care creşte doar în România, mai precis aici, pe culmile Craiului. Este unică şi deosebită, un endemism perfect. Nu există în nicio altă ţară, fiind un motiv în plus de mândrie.

A fost descoperită abia în anul 1853, cînd botaniştii saşi Kotschy şi Schot au descris-o ştiinţific în premieră. Numele său latinesc, Dianthus callizonus, este cum nu se poate mai potrivit, însemnând "garofiţa cu prea frumoase brâuri". Din punct de vedere sistematic, planta este o specie izolată, fără "rude" apropiate în Europa, botaniştii considerând că întruneşte caracteristici ale grupurilor Alpini şi Glauci din cadrul genului. Această plantă unică, purtând flori superbe, este o specie relictă, supravietuitoare a ultimelor glaciaţiuni, care a evoluat izolat pe creasta Pietrei Craiului. Creşte doar pe stâncăriile înierbate şi însorite din zona alpină inferioară sau la limita superioară a pajiştilor alpine.

Din motive mai mult decât evidente, nu voi dezvălui locurile exacte unde creşte...

Printre minunile naturale a căror vizionare directă are darul de a-ţi vindeca sufletul prin pitorescul, grandoarea şi frumuseţea lor, se numără Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturelui, Avenul Vlăduşca, Prăpăstiile Zărneştiului, Zaplazul, Turnurile Dianei, Degetul lui Călineţ, Acul Crăpăturii, Creasta Dinţată.

În interiorul graniţelor parcurilor există doar două sate, Măgura şi Peştera.

Muntele oferă un total de 33 trasee turistice, care acoperă toate gradele de dificultate, dintre care 21 sunt trasee turistice principale, iar 7 sunt destinate doar alpiniştilor experimentaţi.

http://travel.descopera.ro/8157164-Piatra-Craiului-Muntele-florii-fara-seaman

Piatra Craiului – Muntele florii fără seamăn

Undeva, în Carpaţii Meridionali, pe latura de vest şi nord-vest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraş, tronează, de milioane de ani, masivul Piatra Craiului. Trageţi adânc aerul tare în piept, contemplaţi, fotografiaţi, opriţi-vă pentru o clipă gîndurile, gustaţi reveria cu toate simţurile lacom deschise, bucuraţi-vă şi mulţumiţi providenţei. Nu visaţi deloc.

Sunteţi cu adevărat pe o "gură de rai". Depinde doar de noi dacă vom păstra acest colţ de paradis, pentru ca şi copii noştri să trăiască senzaţia Raiului scoborât pe Pământ.

Caracteristicile unui munte aparte

Pentru mulţi semeni de-ai noştri, masivele muntoase din lanţul Carpaţilor, care ne străbate ţara, sunt, cumva, extrem de asemănătoare, chiar plictisitoare.

Din nefericire, nu este decât o dovadă a ignoranţei celor care nu îşi cunosc şi, spre ruşinea lor, nu îşi apreciază munţii la adevărata valoare.

Dacă luăm, spre exemplu, masivul Piatra Craiului şi ne concentrăm puţin asupra particularităţilor şi comorilor sale unice, vom fi uluiţi.

Cetatea naturală de piatră, îmbrăcată cu brâul verde al pădurilor, este un unicat între munţii noştri. Peisajul tipic al Pietrei Craiului, imortalizat în mii de fotografii, este caracterizat de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin 4 trăsături definitorii: altitudine, lungime, proeminenţă şi unitate.

Dacă studiem pe îndelete particularităţile masivului, vom descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale întregeşte spectacolul vizual, alături de abrupturi structurale deosebit de spectaculoase. Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte. Au purces la implementarea primei acţiuni concrete de ocrotire încă din anul 1938, când Consiliul de Miniştri al României a hotărât înfiinţarea rezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare. Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971 la iniţiativa inspirată a inimoşilor silviculori din Ocolul Silvic Zărneşti. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.

Masivul Piatra Craiului este unic în Carpaţii Meridionali. Apariţia sa pare accidentală, deoarece acest munte consituie cea mai spectaculoasă formaţiune calcaroasă şi sinclinală din Meridionali, fiind compus din calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină. Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratelor de calcar au influenţat decisiv crestele secundare, abrupturile, poliţele şi văile masivului, constituind un peisaj unic între toţi munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului periglaciar situează Piatra Caiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Pe scurt, merită reţinut că Piatra Craiului prezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi, lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietatea a reliefului rezidual.

Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se împarte în trei mari părţi:

-Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii.

-Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri.

-Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.

Din secretele Pietrei Craiului

Principalul curs de apă care brăzdează Piatra Craiului este Dâmboviţa, cu cel mai mare afluent al său, Dâmbovicioara. În nord găsim apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. Reţineţi că masivul Piatra Craiului nu are multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea acestora fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Deci, dacă îl străbateţi, nu uitaţi de rezervele de apă din rucsac.

Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul estic beneficiază de un climat mai blând, fiind încălzit la maximum în perioada dimineţii. Versantul vestic este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.

Trebuie să fiţi foarte atenţi şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate considerabile. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor. Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor.

Piatra Craiului este un munte deosebit de noros, nebulozitatea locală exprimându-se în circa 200 de zile noroase pe an. Este şi ploios, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie.

Craiul este acoperit de zăpezi din noiembrie până în aprilie, iar zonele cu avalanşe frevente sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii.

Comorile Craiului

Din punct de vedere al biodiversităţii vegetale şi animale, masivul este o comoară care trebuie ţinută cu orice preţ departe de drujbe, poluare de orice fel, drumuri asfaltate, braconieri, bulucul de turişti mitocani şi covorul de plastic, hârtii şi resturi alimentare aferent invaziilor românilor manelizaţi în Natură. Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie.

În total, botaniştii entuziasmaţi vor admira aici circa 1.300 specii de plante, dintre care 150 specii ocrotite. Lichenii sunt reprezentaţi prin 220 specii, muşchii sunt şi ei prezenţi cu peste 100 de specii. Jnepenişurile ocupă suprafeţe mari din versantul nordic şi din cel nord-vestic, fiind acompaniate de merişor, afin, bujor de munte. Pajiştile alpine sunt acoperite majoritar de păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului. Vegetaţia din zona stâncoasă este caracterizată de floarea-de-colţ, arginţica, mălaiul-cucului, macii de munte, ghinţura albastră.

Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, la altitudinea medie de 1.200 metri, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România. În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte. Etajul montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri. Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat de lăcomia drujbelor. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere

Fauna Pietrei Craiului are, încă, multe secrete de dezvăluit.

Nevertebratele sunt bine reprezentate, aici întâlnindu-se două specii endemice, un păianjeni, Nesticus constantinescui, respectiv acarianul Rhagidia carpatica. "Fluturimea" muntelui este reprezentată cu onoare de peste 200 de specii, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi.

Dintre amfibieni şi reptile, găsim aici viperele, şerpii de casă, guşterul şi alte specii de şopârle. Broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, salamandra şi alte două specii de tritoni reprezintă fauna de amfibieni a zonei.

Avifauna cuprinde un număr de cca. 110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite prin Convenţia de la Berna. Cele mai impozante reprezentante sunt acvilele de munte, care au fost observate sporadic aici, dar nu s-a descoperit, până în prezent, nicio pereche clocitoare. Mai pot fi văzuţi corbi, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători, vinderei. Alte păsări importante sunt buha mare, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, drepneaua, lăstunul, ciocănitoarea neagră şi diferite specii de paseriforme.

În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci.

Lupii, urşii, râşii vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre constituie principalii reprezentanţi ai mamiferelor mijlocii şi mari.


Floarea Craiului şi alte minuni ale Naturii