Recital Adi Neamțu la Jina

Grupul vocal din Vaideeni la Jina

Ansamblu folcloric din Vaideeni în show la Gura Râului-2

Ansamblu folcloric din Vaideeni în show la Gura Râului-1

Ansamblul "Cununita muntilor" Vaideeni

Rasul este cel mai bun tratament! 15 glume... medicale

Rasul alunga stresul, sporeste optimismul si sustine sanatatea! Am cules pentru dumneavoastra cateva bancuri care sa constituie un articol de delectare. Zambiti, va rog...

-Sefu' , scuzati-ma ca am intarziat, dar a trebuit sa-mi duc sotia la maternitate, pentru nastere!
-Ma crezi tampit?! Si saptamana trecuta ai venit tot cu scuza asta! Dar ce-i nevasta-ta, iepuroaica ??
-Nu...Moasa !

Doctorul ii dicteaza asistentei un diagnostic in latina. Pacientul, usor agitat :
- Spuneti-mi domnule doctor, sufar de vreo boala rara?
- Da de unde ! Jumatate din cimitir e plin cu cei care au avut boala dumneavoastra !

-Domnule doctor, taica-meu a trait nouazeci de ani! Credeti ca am sanse sa apuc si eu aceasta varsta?
-Fumezi ?
-Nu...
-Bei ?
-Niciodata !
-Inseamna ca-ti plac femeile...
-Niciodata nu mi-am inselat sotia...
-Atunci ,de ce mama dracului vrei sa traiesti nouazeci de ani ?!!

Un mos si o baba, sot si sotie mor intr-un accident si ajung in Rai.
Acolo ingerul de serviciu ii duce pe o plaja plina de palmieri si cu o casa superba si le spune:
-Acum tot ce aveti de facut in Rai este sa stati aici si sa va bucurati de toate.
Mosul se intoarce catre baba si ii zice:
-Vezi ce proasta ai fost? Puteam sa fim aici de 10 ani dar nuuuuu... tu vroiai sa mancam sanatos.



Nasterile sunt de trei tipuri:
1) spontane - cand nevasta naste la o luna dupa casatorie.
2) tardive - cand naste nevasta la doi ani de la moartea sotului.
3) extrauterine - cand naste servitoarea.

Un tip se trezeste in ambulanta:
-U... u... unde ma duceti!
-La morga!
-Pai nu am... murit!
-Pai.... nu am ajuns!
Intr-o farmacie intra un tanar, plin de el, care arata farmacistei mana
dreapta ridicata in sus, cu degetele rasfirate.
- Cinci, spune el.
- Cinci ce, zise farmacista?
- Cinci Viagra, ca in seara asta vine o rusoaica la mine si vreau sa fiu in
forma.
Urmatoarea zi, apare tanarul in usa, ceva mai mohorat si ridica ambele
maini in sus. La care farmacista:
- Zece Viagra??!!!!
La care tanarul:
- Nu, o crema de maini, ca nu a venit rusoaica...

Suna telefonul si o voce de femeie spune:
Alo?
- Cu doamna Ward, va rog.
- Eu sunt.
- Doamna Ward, sunt doctorul Jones de la laboratorul de teste. Cand
doctorul a trimis biopsia sotului dvs ieri la laborator, o biopsie a unui
alt domn Ward a ajuns concomitent, iar acum nu stim sigur care este cea a
sotului dvs. Sincer rezultatul poate fi rau sau groaznic.
- Ce vreti sa spuneti? A intrebat doamna Ward agitata.
- Pai unul din rezultate indica Alzheimer iar celalalt Sida. Nu putem spune
care este al sotului dvs.
- Groaznic! Nu puteti repeta testul?! a intrebat doamna Ward.
- Putem, dar clinica plateste cheltuielile pentru aceste teste scumpe o
singura data.
- Pai si ce ar trebui sa fac?
- Personalul de la clinica va recomanda sa va lasati sotul undeva in
mijlocul orasului.
Daca gaseste drumul inapoi spre casa nu va mai culcati cu el!
Merge un schelet la medic.
Medicul: Acuma se vine?

- De ce sora ta s-a decis sa se faca medic stomatolog?
- Pentru ca ii place cand barbatii se uita la ea cu gura deschisa si cu ochii iesiti din orbite.

Sotia suparata ca sotul ei isi lua in fiecare zi de lucru si acasa ii spune acestuia:
- Draga, nu iti ajunge cat muncesti la serviciu? Chiar trebuie sa mai lucezi si acasa?
- Draga mea, dar multa lume isi continua munca de la serviciu si acasa.
- Da, dar nu toti sunt medici legisti ca tine !!!

Un medic isi conduce studentii printr-un ospiciu, la practica. Le arata, intr-o rezerva, un barbat cu privirile ratacite :
- Vedeti, acest barbat si-a pierdut mintile fiindca femeia cu care a vrut se casatoreasca l-a refuzat. Vom trece la rezerva alaturata, unde este internat cel care a luat-o.

De ce poarta medicii chirurgi manusi?
Ca sa nu lase urme!

http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~preventie/17985/rasul-este-cel-mai-bun-tratament-15-glume-medicale.html

Binefacerile terapiei prin ras

Binefacerile terapiei prin ras

In zilele noastre, rasul este, de multe ori, dat uitarii. Si totusi, este vital pentru echilibrul nostru fizic si psihic. Solutia? Incearca terapia prin ras si regaseste-ti zambetul! Stiai ca in anul 1939 radeam aproape 19 minute pe zi si ca in ziua de azi radem cam un minut pe zi?

Rasul este benefic pentru sanatate
Rasul te ajuta sa-ti pastreze sanatatea. Stresul, munca, problemele de sanatate, framantarile zilnice ne impiedica, de multe ori, sa izbucnim in ras. Dar iata, rasul este primordial pentru sanatatea noastra! Profesionistii au studiat acest subiect si au instaurat cluburi de ras in intreaga lume.
Rigologia sau yoga rasului a fost inventata de catre un medic indian: doctorul Madan Kataria. Medic specialist in cardiologie, el a descoperit ca pacientii lui se vindecau mai repede…razand! Prin urmare, a deschis primul club de ras in India. In ziua de azi, sunt deschise milioare de astfel de cluburi in intreaga lume, care ii invata pe adeptii lor sa redescopere rasul din copilarie. Animatorii de ras sunt prezenti in firme, clovnii sustin reprezentatii in spitale si „bufonii” merg pe rand in azilurile de batrani! Sa fie rasul o solutie pentru a-ti merge mai bine?
A rade din toata inima timp de un minut corespunde cu o relaxare de 45 de minute. Poti masura prin aceasta comparatie toate binefacerile hilaritatii: destindere musculara, linistire, scaderea tensiunii, lasa-te prinsa… Dar ce se intampla atunci cand radem? Cand zambesti, productia de endorfina creste cu o treime. Acest hormon natural reduce stresul. Rasul te destinde si ajuta la dimunuarea durerilor musculare! In unele spitale, pacientii practica terapia rasului, iar doza lor de morfina scade. Destinderea celulelor zigomatice favorizeaza digestia, fabricarea anticorpilor, circulatia sanguina si somnul! De aici efectul unei glume bune asupra corpului tau!
Dar asta nu e tot: rasul, propriu omului, cultiva sentimente pozitive si stabileste legaturi intre oameni. Pe scurt, cu cat razi mai mult, cu atat dramatizezi mai putin si cu atat mai mult este facilitata comunicarea. Unii pacienti spun ca se regasesc si ca se simt mai bine dupa sesiunile de rigologie. Rasul te face sa te reconectezi la emotiile tale, te restabileste si te face sa vezi viata dintr-o alta perspectiva. Atunci, ce mai astepti?
Cum se desfasoara o sedinta de Yoga rasului? Aceste „terapii” de grup au ca scop sa te faca sa razi cu adevarat, printr-o interactiune cu ceilalti membri. Cursurile incep, in general, printr-o relaxare si prin exercitii de respiratie. Apoi urmeaza mici scene ludice care poarta denumirea de ludoterapie. Unele sedinte se incheie printr-o meditatie pentru a-ti regasi calmul si linistea. Si daca nu razi? Este greu sa razi la comanda, mai ales daca esti inconjurata de necunoscuti. „Bufonii” sunt acolo pentru a te destinde si unii te vor incuraja sa razi fortat la inceput, ceea ce te va destinde si te va face, la un moment dat, sa razi cu gura pana la urechi!
Nu uita: Rasul este foarte sanatos!

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/la-doctor-pe-tocuri/binefacerile-terapiei-prin-ras/

Cele mai frumoase traditii, obiceiuri si superstitii de Sfanta Maria

Sarbatoarea Sfintei Marii Mari este o sarbatoare pe care nu trebuie sa o ignori daca doresti sa aduci in casa ta prosperitatea si bunastare si sa ai parte de sanatate si liniste sufleteasca, daca doresti sa te casatoresti sau sa ai o nastere usoara, daca doresti ca Maica Domnului sa te ajute sa izbandesti asupra rauvoitorilor si a hotilor.


Pe 15 august este celebrata o importanta sarbatoare ortodoxa, cea a Adormirii Maicii Domnului, sarbatoare cunoscuta in traditia populara si ca Sfanta Maria (Santamaria) sau Sfanta Marie Mare. In centrul marii sarbatori se afla Fecioara Maria, cea mai indragita figura feminina din calendarul religios, cunoscuta in traditia populara romaneasca si ca mijlocitoare pentru oameni in fata lui Dumnezeu. In ziua Judecatii de apoi, Maica Domnului va fi cea care va da cu navodul prin iad, iar sufletele celor care vor reusi sa se agate de plasele navodului vor fi iertate de pacate…
Sarbatoarea Sfintei Marii Mari este o sarbatoare pe care nu trebuie sa o ignori daca doresti sa aduci in casa ta prosperitatea si bunastare si sa ai parte de sanatate si liniste sufleteasca, daca doresti sa te casatoresti sau sa ai o nastere usoara, daca doresti ca Maica Domnului sa te ajute sa izbandesti asupra rauvoitorilor si a hotilor. Nici postul care precede aceasta sarbatoare (1-14 august) nu trebuie trecut cu vederea. Este considerat la fel de important ca si Postul Pastelui si ar fi bine sa fie tinut in gand si fapte bune, dar si abtinere de la mancarurile considerate “de dulce.”

In anumite zone rurale ale tarii, in preajma acestei zile, viile sunt data spre protectia pandarilor. Totodata, descantatoarele “leaga” ciocul pasarilor astfel incat acestea sa nu mai poata prada viile si sa strice strugurii. In acelasi timp, gospodinele dau de pomana din strugurii care s-au copt timpuriu, iar in regiunea Munteniei, impart faguri de miere si prune ca “sa fie de sufletul celor adormiti”.
Tot in aceasta zi de 15 august se cinstesc ‘cei adormiti’, iar cei care poarta numele Sfintei Marii sunt pomeniti in cadrul slujbelor religioase. Nici ziua de dinaintea marii sarbatori nu este lipsa de importanta in folclorul religios romanesc. 14 august este considerata a fi Ziua Cercurilor Sfintei Marii, zi ce este tinuta de catre toate femeile insarcinate. Ele nu trebuie sa munceasca sau sa trebaluiasca in aceasta zi daca isi doresc sa aiba parte de o nastere usoara, iar pruncul lor sa fie sanatos si binecuvantat de Dumnezeu. Se crede ca femeile insarcinate care nu tin aceasta zi se vor chinui la nastere si vor naste in dureri mari. De asemenea, in anumite zone ale tarii, este interzis sa gatesti mancare la foc cu doua zile in aceste zile. Alfel risti sa atragi asupra ta necazuri in sanatate sau chiar napasta focului…
Florile care sunt culese de sfanta Marie Mare sunt puse la icoane, considerandu-se ca avand puteri sfinte si tamaduitoare si alinand durerile in caz de nevoie, dar si protejand impotriva fulgerelor. Exista totodata o anumita planta cunoscuta in popor sub numele de “palma Maicii Domnului”. Culeasa in ziua sfanta a sarbatorii, aceasta planta se adauga in apa de scaldatoare. Se crede ca aceasta planta placuta Maicii Domnului are rolul de a mentine trupul frumos si sanatos, ferindu-l de boli. Mai mult, fetele care doresc sa se marite trebuie sa spele cu apa de busuioc icoana Maicii Domnului pentru ca Fecioara sa le ajute sa-si intalneasca alesul. De asemenea, ziua de 15 august este ultima zi a verii cand florile pot fi culese si sa fie bune de leac...
In anumite zone ale tarii, s-a pastrat obiceiul ca fetele tinere, de maritat, sa culeaga navalnicul in aceasta zi, o planta ce creste in zonele cele mai tainice ale padurilor. Nu oricine are acces la ea si o poate gasi, insa cea care o culege va avea parte de o casatorie cu un barbat cumsecade si placut lui Dumnezeu. Pentru ca petitorii sa poposeasca in gospodaria fetei respective, planta trebuie purtata in san pe tot timpul zilei.
Conform unei alte datini din batrani, in aceasta zi, usa trebuie tinuta deschisa pentru a o primi cum se cuvine pe Maica Domnului. In casa in care va intra, Maica Domnului va aduce binecuvantare si alinare.
Conform unei alte superstitii populare, este interzis ca in aceasta zi sa iti tunzi parul si sa il arunci, la fel cum este interzis si sa mergi inapoi. De ce? Pentru ca daca nu respecti intocmai aceste datini, dracul va rade, iar Maica Domnului se va intrista si va plange.
Ziua de Sfanta Marie Marie este o sarbatoare de tranzit ce face legatura intre vara si toamna. Odata trecuta aceasta sarbatoare, se crede ca toamna isi poate intra in drepturi oricand. Totodata, dupa aceasta sarbatoare, se pot oficia din nou casatoriile in biserica si incepe sezonul iarmaroacelor si al targurilor de toamna. In acelasi timp, vremea poate fi si ea prognozata in functie de anumite “semne”. Inflorirea trandafirilor chiar de Sfanta Marie Mare tradeaza sosirea unei toamne blande si indelungate.
Nu putini sunt cei care isi serbeaza numele in aceasta zi. Nu putini sunt insa nici cei care considera aceasta zi ca fiind potrivita pentru pomenirea mortilor, iar nu pentru celebrarea viilor. Serbarea numelui Sfanta Maria ar trebui sa aiba loc pe 8 septembrie, cand se celebreaza Nasterea Maicii Domnului si nu pe 15 august, cand este celebrata “adormirea” Maicii Domnului, obstescul sau sfarsit si trecerea in randul sfintilor. Totodata, perioada dintre Sfanta Maria Mare (14 august) si Sfanta Marie Mica (8 septembrie) este considerata perioada ideala pentru efectuarea lucrarilor de toamna si pentru semanaturi.
Se crede ca rugaciunile care sunt spuse din inima catre Maica Domnului in aceasta zi sunt mai ascultate ca niciodata.
Sfanta Maria este cunoscuta si ca patroana a marinarilor si de aceea pe 15 august este sarbatorita si Ziua Marinei.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/8836/Cele-mai-frumoase-traditii-obiceiuri-si-superstitii-de-Sfanta-Maria.html

Bani pentru tineri fermieri

Bani pentru tineri fermieri. VIDEO pe www.incont.ro

Râmnicu Vâlcea: Ciobanii din Vaideeni „învârt dorul” cu tocan şi pastramă

La manifestarea păstorească „Învârtita dorului" participă ansabluri folclorice din Alba, Bistriţa Năsăud, Dâmboviţa, Gorj, Sibiu şi Vâlcea

Azi şi mâine, localitatea Vaideeni, una dintre cele mai cunoscute aşezări de păstori din ţară, intră în febra sărbătorilor „Învârtitei dorului". Manifestarea, croită pe tradiţia de Sânziene, va debuta cu lansări de carte. Primarul localităţii, Ivan Jinaru, ne-a spus: „La Căminul Cultural din Vaideeni vor veni sâmbătă nume mari din literatură. Vâlceanul Dinu Săraru îşi va lansa romanul «Ultimul bal la Şarpele Roşu», iar Mihai Vinereanu îşi va lansa cartea Dicţionar etimologic al limbii române. De loc din Vaideeni, Iulia Ştefu Bocşanu lansează «Iarba verde de acasă». De la manifestare nu vor lipsi filologul Dorin Uriţescu dar şi cunoscutul şi apreciatul scriitor George Stanca, precum şi Dan Tudor, Mădălin Voicu". Păstorii din Vaideeni au ocazia să vizioneze o peliculă de excepţie a regizorului Dumitru Budală, intitulată „Ultimii păstori din Europa".

Ansabluri folclorice din şase judeţe


Lăsarea înserării îi va prinde pe păstorii din Vaideeni urmărind un extraodinar spectacol folcloric, care va ţine până către miezul nopţii. Spectacolul folcloric şi parada portului popular vor fi susţinute de ansambluri folclorice din judeţele Alba, Bistriţa Năsăud, Dâmboviţa, Gorj, Sibiu şi Vâlcea. Seara de sâmbătă se va încheia cu foc de artificii. Primarul localităţii, Ivan Jinaru, ne-a spus: „Ziua de duminică va continua tot cu spectacole folclorice, iar pe tot parcursul manifestării nu vor lipsi produsele specific păstoreşti precum pastrama şi tocanul, care sunt emblema localităţii noastre. Învârtita Dorului este una dintre cele mai fumoase manifestări culturale din ţară, unde obiceiurile ciobanilor şi portul lor sunt la mare cinste".


De la Vai de Ei la Vaideeni


Situată în nord-vestul judeţului, la poalele Munţiloir Căpăţânii, localitatea cu 4.360 de locuitori datează din secolul al XIII-lea, când a fost menţionată sub denumirea Vai de Ei, devenită apoi Vaideeni, comunitatea luând naştere prin venirea din Ardeal, mai ales din Mărginimea Sibiului, a unor familii de oieri.

Piatra Craiului – Muntele florii fără seamăn

Undeva, în Carpaţii Meridionali, pe latura de vest şi nord-vest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraş, tronează, de milioane de ani, masivul Piatra Craiului. Trageţi adânc aerul tare în piept, contemplaţi, fotografiaţi, opriţi-vă pentru o clipă gîndurile, gustaţi reveria cu toate simţurile lacom deschise, bucuraţi-vă şi mulţumiţi providenţei. Nu visaţi deloc.

Sunteţi cu adevărat pe o "gură de rai". Depinde doar de noi dacă vom păstra acest colţ de paradis, pentru ca şi copii noştri să trăiască senzaţia Raiului scoborât pe Pământ.

Caracteristicile unui munte aparte

Pentru mulţi semeni de-ai noştri, masivele muntoase din lanţul Carpaţilor, care ne străbate ţara, sunt, cumva, extrem de asemănătoare, chiar plictisitoare.

Din nefericire, nu este decât o dovadă a ignoranţei celor care nu îşi cunosc şi, spre ruşinea lor, nu îşi apreciază munţii la adevărata valoare.

Dacă luăm, spre exemplu, masivul Piatra Craiului şi ne concentrăm puţin asupra particularităţilor şi comorilor sale unice, vom fi uluiţi.

Cetatea naturală de piatră, îmbrăcată cu brâul verde al pădurilor, este un unicat între munţii noştri. Peisajul tipic al Pietrei Craiului, imortalizat în mii de fotografii, este caracterizat de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin 4 trăsături definitorii: altitudine, lungime, proeminenţă şi unitate.

Dacă studiem pe îndelete particularităţile masivului, vom descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale întregeşte spectacolul vizual, alături de abrupturi structurale deosebit de spectaculoase. Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte. Au purces la implementarea primei acţiuni concrete de ocrotire încă din anul 1938, când Consiliul de Miniştri al României a hotărât înfiinţarea rezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare. Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971 la iniţiativa inspirată a inimoşilor silviculori din Ocolul Silvic Zărneşti. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.

Masivul Piatra Craiului este unic în Carpaţii Meridionali. Apariţia sa pare accidentală, deoarece acest munte consituie cea mai spectaculoasă formaţiune calcaroasă şi sinclinală din Meridionali, fiind compus din calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină. Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratelor de calcar au influenţat decisiv crestele secundare, abrupturile, poliţele şi văile masivului, constituind un peisaj unic între toţi munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului periglaciar situează Piatra Caiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Pe scurt, merită reţinut că Piatra Craiului prezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi, lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietatea a reliefului rezidual.

Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se împarte în trei mari părţi:

-Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii.

-Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri.

-Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.

Din secretele Pietrei Craiului

Principalul curs de apă care brăzdează Piatra Craiului este Dâmboviţa, cu cel mai mare afluent al său, Dâmbovicioara. În nord găsim apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. Reţineţi că masivul Piatra Craiului nu are multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea acestora fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Deci, dacă îl străbateţi, nu uitaţi de rezervele de apă din rucsac.

Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul estic beneficiază de un climat mai blând, fiind încălzit la maximum în perioada dimineţii. Versantul vestic este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.

Trebuie să fiţi foarte atenţi şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate considerabile. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor. Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor.

Piatra Craiului este un munte deosebit de noros, nebulozitatea locală exprimându-se în circa 200 de zile noroase pe an. Este şi ploios, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie.

Craiul este acoperit de zăpezi din noiembrie până în aprilie, iar zonele cu avalanşe frevente sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii.

Comorile Craiului

Din punct de vedere al biodiversităţii vegetale şi animale, masivul este o comoară care trebuie ţinută cu orice preţ departe de drujbe, poluare de orice fel, drumuri asfaltate, braconieri, bulucul de turişti mitocani şi covorul de plastic, hârtii şi resturi alimentare aferent invaziilor românilor manelizaţi în Natură. Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie.

În total, botaniştii entuziasmaţi vor admira aici circa 1.300 specii de plante, dintre care 150 specii ocrotite. Lichenii sunt reprezentaţi prin 220 specii, muşchii sunt şi ei prezenţi cu peste 100 de specii. Jnepenişurile ocupă suprafeţe mari din versantul nordic şi din cel nord-vestic, fiind acompaniate de merişor, afin, bujor de munte. Pajiştile alpine sunt acoperite majoritar de păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului. Vegetaţia din zona stâncoasă este caracterizată de floarea-de-colţ, arginţica, mălaiul-cucului, macii de munte, ghinţura albastră.

Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, la altitudinea medie de 1.200 metri, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România. În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte. Etajul montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri. Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat de lăcomia drujbelor. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere

Fauna Pietrei Craiului are, încă, multe secrete de dezvăluit.

Nevertebratele sunt bine reprezentate, aici întâlnindu-se două specii endemice, un păianjeni, Nesticus constantinescui, respectiv acarianul Rhagidia carpatica. "Fluturimea" muntelui este reprezentată cu onoare de peste 200 de specii, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi.

Dintre amfibieni şi reptile, găsim aici viperele, şerpii de casă, guşterul şi alte specii de şopârle. Broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, salamandra şi alte două specii de tritoni reprezintă fauna de amfibieni a zonei.

Avifauna cuprinde un număr de cca. 110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite prin Convenţia de la Berna. Cele mai impozante reprezentante sunt acvilele de munte, care au fost observate sporadic aici, dar nu s-a descoperit, până în prezent, nicio pereche clocitoare. Mai pot fi văzuţi corbi, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători, vinderei. Alte păsări importante sunt buha mare, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, drepneaua, lăstunul, ciocănitoarea neagră şi diferite specii de paseriforme.

În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci.

Lupii, urşii, râşii vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre constituie principalii reprezentanţi ai mamiferelor mijlocii şi mari.

Floarea Craiului şi alte minuni ale Naturii

Cea mai valoroasă reprezentantă a plantelor de aici, precum şi simbolul viu al Parcului Naţional Piatra Craiului, este reprezentată de Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). Priviţi-o cu mare respect, admiraţi-o şi ocrotiţi-o. Este singura plantă care creşte doar în România, mai precis aici, pe culmile Craiului. Este unică şi deosebită, un endemism perfect. Nu există în nicio altă ţară, fiind un motiv în plus de mândrie.

A fost descoperită abia în anul 1853, cînd botaniştii saşi Kotschy şi Schot au descris-o ştiinţific în premieră. Numele său latinesc, Dianthus callizonus, este cum nu se poate mai potrivit, însemnând "garofiţa cu prea frumoase brâuri". Din punct de vedere sistematic, planta este o specie izolată, fără "rude" apropiate în Europa, botaniştii considerând că întruneşte caracteristici ale grupurilor Alpini şi Glauci din cadrul genului. Această plantă unică, purtând flori superbe, este o specie relictă, supravietuitoare a ultimelor glaciaţiuni, care a evoluat izolat pe creasta Pietrei Craiului. Creşte doar pe stâncăriile înierbate şi însorite din zona alpină inferioară sau la limita superioară a pajiştilor alpine.

Din motive mai mult decât evidente, nu voi dezvălui locurile exacte unde creşte...

Printre minunile naturale a căror vizionare directă are darul de a-ţi vindeca sufletul prin pitorescul, grandoarea şi frumuseţea lor, se numără Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturelui, Avenul Vlăduşca, Prăpăstiile Zărneştiului, Zaplazul, Turnurile Dianei, Degetul lui Călineţ, Acul Crăpăturii, Creasta Dinţată.

În interiorul graniţelor parcurilor există doar două sate, Măgura şi Peştera.

Muntele oferă un total de 33 trasee turistice, care acoperă toate gradele de dificultate, dintre care 21 sunt trasee turistice principale, iar 7 sunt destinate doar alpiniştilor experimentaţi.

http://travel.descopera.ro/8157164-Piatra-Craiului-Muntele-florii-fara-seaman

Piatra Craiului – Muntele florii fără seamăn

Undeva, în Carpaţii Meridionali, pe latura de vest şi nord-vest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraş, tronează, de milioane de ani, masivul Piatra Craiului. Trageţi adânc aerul tare în piept, contemplaţi, fotografiaţi, opriţi-vă pentru o clipă gîndurile, gustaţi reveria cu toate simţurile lacom deschise, bucuraţi-vă şi mulţumiţi providenţei. Nu visaţi deloc.

Sunteţi cu adevărat pe o "gură de rai". Depinde doar de noi dacă vom păstra acest colţ de paradis, pentru ca şi copii noştri să trăiască senzaţia Raiului scoborât pe Pământ.

Caracteristicile unui munte aparte

Pentru mulţi semeni de-ai noştri, masivele muntoase din lanţul Carpaţilor, care ne străbate ţara, sunt, cumva, extrem de asemănătoare, chiar plictisitoare.

Din nefericire, nu este decât o dovadă a ignoranţei celor care nu îşi cunosc şi, spre ruşinea lor, nu îşi apreciază munţii la adevărata valoare.

Dacă luăm, spre exemplu, masivul Piatra Craiului şi ne concentrăm puţin asupra particularităţilor şi comorilor sale unice, vom fi uluiţi.

Cetatea naturală de piatră, îmbrăcată cu brâul verde al pădurilor, este un unicat între munţii noştri. Peisajul tipic al Pietrei Craiului, imortalizat în mii de fotografii, este caracterizat de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin 4 trăsături definitorii: altitudine, lungime, proeminenţă şi unitate.

Dacă studiem pe îndelete particularităţile masivului, vom descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale întregeşte spectacolul vizual, alături de abrupturi structurale deosebit de spectaculoase. Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte. Au purces la implementarea primei acţiuni concrete de ocrotire încă din anul 1938, când Consiliul de Miniştri al României a hotărât înfiinţarea rezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare. Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971 la iniţiativa inspirată a inimoşilor silviculori din Ocolul Silvic Zărneşti. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.

Masivul Piatra Craiului este unic în Carpaţii Meridionali. Apariţia sa pare accidentală, deoarece acest munte consituie cea mai spectaculoasă formaţiune calcaroasă şi sinclinală din Meridionali, fiind compus din calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină. Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratelor de calcar au influenţat decisiv crestele secundare, abrupturile, poliţele şi văile masivului, constituind un peisaj unic între toţi munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului periglaciar situează Piatra Caiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Pe scurt, merită reţinut că Piatra Craiului prezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi, lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietatea a reliefului rezidual.

Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se împarte în trei mari părţi:

-Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii.

-Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri.

-Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.

Din secretele Pietrei Craiului

Principalul curs de apă care brăzdează Piatra Craiului este Dâmboviţa, cu cel mai mare afluent al său, Dâmbovicioara. În nord găsim apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. Reţineţi că masivul Piatra Craiului nu are multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea acestora fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Deci, dacă îl străbateţi, nu uitaţi de rezervele de apă din rucsac.

Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul estic beneficiază de un climat mai blând, fiind încălzit la maximum în perioada dimineţii. Versantul vestic este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.

Trebuie să fiţi foarte atenţi şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate considerabile. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor. Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor.

Piatra Craiului este un munte deosebit de noros, nebulozitatea locală exprimându-se în circa 200 de zile noroase pe an. Este şi ploios, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie.

Craiul este acoperit de zăpezi din noiembrie până în aprilie, iar zonele cu avalanşe frevente sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii.

Comorile Craiului

Din punct de vedere al biodiversităţii vegetale şi animale, masivul este o comoară care trebuie ţinută cu orice preţ departe de drujbe, poluare de orice fel, drumuri asfaltate, braconieri, bulucul de turişti mitocani şi covorul de plastic, hârtii şi resturi alimentare aferent invaziilor românilor manelizaţi în Natură. Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie.

În total, botaniştii entuziasmaţi vor admira aici circa 1.300 specii de plante, dintre care 150 specii ocrotite. Lichenii sunt reprezentaţi prin 220 specii, muşchii sunt şi ei prezenţi cu peste 100 de specii. Jnepenişurile ocupă suprafeţe mari din versantul nordic şi din cel nord-vestic, fiind acompaniate de merişor, afin, bujor de munte. Pajiştile alpine sunt acoperite majoritar de păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului. Vegetaţia din zona stâncoasă este caracterizată de floarea-de-colţ, arginţica, mălaiul-cucului, macii de munte, ghinţura albastră.

Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, la altitudinea medie de 1.200 metri, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România. În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte. Etajul montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri. Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat de lăcomia drujbelor. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere

Fauna Pietrei Craiului are, încă, multe secrete de dezvăluit.

Nevertebratele sunt bine reprezentate, aici întâlnindu-se două specii endemice, un păianjeni, Nesticus constantinescui, respectiv acarianul Rhagidia carpatica. "Fluturimea" muntelui este reprezentată cu onoare de peste 200 de specii, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi.

Dintre amfibieni şi reptile, găsim aici viperele, şerpii de casă, guşterul şi alte specii de şopârle. Broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, salamandra şi alte două specii de tritoni reprezintă fauna de amfibieni a zonei.

Avifauna cuprinde un număr de cca. 110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite prin Convenţia de la Berna. Cele mai impozante reprezentante sunt acvilele de munte, care au fost observate sporadic aici, dar nu s-a descoperit, până în prezent, nicio pereche clocitoare. Mai pot fi văzuţi corbi, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători, vinderei. Alte păsări importante sunt buha mare, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, drepneaua, lăstunul, ciocănitoarea neagră şi diferite specii de paseriforme.

În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci.

Lupii, urşii, râşii vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre constituie principalii reprezentanţi ai mamiferelor mijlocii şi mari.


Floarea Craiului şi alte minuni ale Naturii

Râmnicu Vâlcea: Horezu, oază de tradiţie şi cultură, atracţia locală a turiştilor

Oraşul olarilor a fost prezent la cel mai mare târg de turism din ţară, desfăşurat la Bucureşti, unde tradiţiile locale au făcut deliciul publicului. Zona Olteniei de sub Munte a fost promovată prin 2000 de pliante, hărţi turistice şi broşuri realizate în română, engleză şi franceză.

Reprezentanţii administraţiei locale a oraşului Horezu au participat zilele acestea la cel mai mare Târg de Turism unde au promovat valorile culturale şi turistice ale Olteniei de sub Munte. Sub genericul „Promovarea produselor şi a evenimentelor turistice specifice din zona depresionară Horezu pentru dezvoltarea şi consolidarea turismului în Nord-Vestul Judeţului Vâlcea" , vizitatorii târgului de primăvară au primit informaţii şi s-au împărţit 2000 de pliante despre evenimentele ce se desfăşoară în localitate, tradiţiile păstrate în zonă şi meşteşugurile localnicilor, renumiţi pentru ceramica din lut roşu.


"Colindul Sfânt şi bun" atrage turiştii la Horezu


"Vizitatorii au luat contact cu varietatea ofertei turistice a depresiunii Horezu şi pentru prima dată am prezentat evenimentele tradiţionale care se desfăşoară anual la noi: Târgul de Izvorul Tămăduirii, Târgul de ceramică „Cocoşul de Hurez", Zilele oraşului Horezu sau manifestarea „Colindul Sfânt şi Bun". De aemenea, au fost prezentate publicului, tradiţiile şi frumuseţile naturii, meşteşugurile tradiţionale, monumentele istorice (mănăstirile, bisericile), colecţiile de artă populară", a afirmat Constantin Niţu, primarul din Horezu. În stand au fost prezentate obiecte de ceramică, lemn, covoare olteneşti ţesute manual, costume populare, s-au făcut demonstraţii de măiestrie de către meşteri ceramişti din Horezu. "În cele 4 zile ale târgului, standul oraşului Horezu a fost vizitat de aproximativ 2.500 de vizitatori, de oferta turistică a oraşului Horezu au fost interesate peste 50 de agenţii de turism şi reprezentanţi ai ambasadelor acreditate la Bucureşti", mărturiseşte Constantin Niţu.


Ceramiştii din Horezu sunt renumiţi peste hotare

Patronii de la mai multe restaurante din Europa comandă periodic vase de lut ceramiştilor din Horezu, renumiţi pentru măiestria lor. Olarii din zona Horezu au reuşit să fenteze criza şi afirmă că au reuşit să vândă în străinătate multe din produsele făcute la roata olarului, cu preţuri ce ajung şi la 10 euro bucata.



http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Ramnicu_Valcea-_Horezu-oaza_de_traditie_si_cultura-atractia_locala_a_turistilor_0_460754078.html

Râmnicu Vâlcea: Ştefan Săvoiu promovează folclorul păstoresc

Este membru în taraful „Muguraşul ", cu care a participat la zeci de concursuri şi festivaluri. Folclorul autentic este pentru el un mod de existenţă.

NĂSCUT. 6 iulie 1994 la Vaideeni, judeţul Vâlcea.
STUDII. Este elev în clasa aX-a la Liceul de Artă din Râmnic.
IDEALURI. Visul său este să intre la Conservator.

Adolescentul mărturiseşte că a îndrăgit muzica de când era copil, iar ulterior, a descoperit că nu mai poate renunţa la această pasiune. „Talentul pentru muzică şi pasiunea pentru instrumentele muzicale le-am moştenit de la bunicul meu, care a cântat la fluier", îşi aminteşte elevul. Tânărul a început să cânte la fluier la vârsta de 12 ani, iar un an mai târziu, s-a apucat serios de treabă. „De la 16 ani am început să studiez şi saxofonul cu profesorul Cristi Pleantă", adaugă Ştefan Săvoiu. Băiatul afirmă că a venit la Liceul de Artă tocmai din dorinţa de a face studii aprofundate de muzică. „Din clasa a II-a sunt elev la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea şi consider că am făcut o alegere foarte bună. Aici mi s-a oferit posibilitatea să studiez cu profesori foarte bine pregătiţi. Din clasa a IX-a, am decis că este momentul să mai descopăr încă un instrument şi aşa, am ales clarinetul. În prezent, studiez acest instrument cu profesorul Marius Tuţă", completează Ştefan. Tot în urmă cu un an de zile, adolescentul a fost cooptat şi în taraful liceului „Muguraşul" coordonat de profesorul Petrică Sima. „A fost un lucru extraordinar să pot face parte din acest taraf de muzică populară. Eu sunt un mare iubitor al folclorului românesc şi interpretez cu plăcere melodii populare din toate zonele folclorice ale ţării", mărturiseşte elevul. Împreună cu elevii talentaţi care fac parte din taraful Muguraşul, Ştefan promovează numai folclorul autentic şi interpretează melodii din repertoriul soliştilor Maria Lătăreţu, Nineta Popa sau Petrică Mâţu Stoian. Cu toate acestea, Ştefan spune că cel mai mult îndrăgeşte folclorul din zona Vaideeni şi pe cel păstoresc din zona Sibiului.


Are costume păstoreşti primite de la bunici


De-a lungul timpului, Ştefan Săvoiu a participat la zeci de concursuri, festivaluri de folclor sau spectacole. „În perioada 2009-2010 am participat la multe concursuri împreună cu Taraful «Muguraşul» . Unul dintre premiile importante pentru mine, pe care le-am obţinut, a fost Premiul I la Etapa Zonală a Concursului Naţional Coral", povesteşte Ştefan Săvoiu. Adolescentul mărturiseşte că iubeşte şi portul tradiţional românesc, în special costumele păstoreşti care se poartă în zona Vaideeni. „Am şi eu costume populare de la Vaideeni pe care le-am primit cadou de la bunicii mei. La noi în localitate, toată lumea cinsteşte portul tradiţional, iar atunci când este o zi de sărbătoare, localnicii se îmbracă în aceste veşminte. Este o tradiţie frumoasă care s-a păstrat de sute de ani şi la care tinerii nu renunţă", mărturiseşte Ştefan Săvoiu.


Întrebări şi răspunsuri
Ce reprezintă pentru tine taraful Muguraşul?


Este un mod extraordinar de a-mi petrece timpul, de a învăţa noi melodii, dar şi o oportunitate de a merge mai departe pe acest drum. Deşi nu este uşor îmi doresc să promovez folclorul românesc autentic peste tot în lume, pentru că avem cu ce să ne mândrim.

Mai sunt tinerii de azi atraşi de tradiţiile strămoşeşti?
Eu consider că da, mulţi tineri încearcă să îşi clădească astfel o carieră, încearcă să înveţe cât mai multe despre tradiţiile autentice. Sunt însă, din păcate, şi persoane care nu apreciază folclorul, dar părerea mea este că au de pierdut.


Ce-i place
Îi place să se joace la calculator şi să fie meureu la curent cu toate noutăţile din domeniul muzical. Apreciază punctualitatea şi seriozitatea prietenilor săi.

Ce nu-i place
Nu suportă violenţa şi nici persoanele violente. Nu suportă să fie minţit. De asemenea, nu-i plac manele.


http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Ramnicu_Valcea-_Stefan_Savoiu_promoveaza_folclorul_pastoresc_0_453554779.html

Peste 100 de edituri la Tîrgul Internaţional de Carte şi Muzică

• Vor fi lansări din 30 în 30 de minute
• Vor veni la Braşov Aurora Liiceanu, Adrian Cioroianu, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României
• Îşi vor lansa creaţiile şi scriitorii braşoveni Caius Dobrescu, Niculae Stoie sau preotul profesor Vasile Oltean

Peste 70 de edituri şi case de discuri cu standuri proprii şi alte peste 100 de edituri care îşi vor prezenta lucrările prin intermediul difuzorilor de carte sau muzică. Toate la cea de-a opta ediţie a „Tîrgului Internaţional de Carte şi Muzică“, care îşi deschide porţile mîine la prînz, la Aula Universităţii „Transilvania“. Tîrgul este organizat de Asociaţia „Libris Cultural“ în colaborare cu Primăria Braşov, Consiliul Judeţean şi Universitatea „Transilvania“. „Vom oferi, ca în fiecare an, un regal de carte şi muzică, pe care anul acesta îl aşezăm sub semnul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Libris“, a declarat Ana Oniţă, managerul general al Libris Braşov.

Mii de titluri la preţuri speciale

La fel ca la ediţiile trecute, editurile care vor avea standuri la tîrg vor oferi mii de titluri de carte şi albume muzicale, multe la preţuri promoţionale. „Au fost multe edituri care nici nu au vrut să ne spună cum vor proceda, dar ne-au promis multe surprize“, a mai spus Ana Oniţă. Managerul firmei organizatoare spune că manifestarea de la Braşov a devenit un reper de necontestat în calendarul manifestărilor similare din ţară, editurile şi casele de discuri răspunzînd foarte repede atunci cînd au fost lansate invitaţiile de participare. „Tîrgul nostru se deosebeşte de altele organizate în ţară pentru că este şi un tîrg dedicat muzicii, nu doar cărţii, dar şi prin faptul că este, de fapt o manifestare culturală de ţinută, unde se îmbină lansările de carte şi de disc, cu recitaluri şi spectacole de excepţie“, a mai spus directorul Libris.

Lansări din 30 în 30 de minute

Organizatorii tîrgului din acest an spun că în cele patru zile de desfăşurare a evenimentului va avea loc o adevărată avalanşă de lansări de carte, multe dintre editurile prestigioase din ţară alegînd să-şi lanseze acum cele mai noi produse. „Vor fi lansări din 30 în 30 de minute. Vom avea printre noi nume importante ale culturii româneşti, printre care Aurora Liiceanu, Adrian Cioroianu, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României, dar şi ale culturii braşovene precum scriitorii Caius Dobrescu, Niculae Stoie sau preotul profesor Vasile Oltean. Trebuie să menţionez lansarea cărţii «Carte regală de bucate», scrisă de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta, care este o foarte bună încercare de a face imagine Casei Regale prin prezentarea reprezentanţilor ei însoţită de fotografii, dar şi de reţeta mîncării preferate. Vor fi lansate romane valoroase, volume de poezie sau cărţi de specialitate“, a declarat scriitorul Doru Munteanu.

Fiecare seară se încheie cu un spectacol

Valoarea ediţiei din acest an a Tîrgului Internaţional de Carte şi Muzică va fi la cote înalte şi datorită spectacolelor şi recitalurilor. „Am ţinut ca această ediţie a tîrgului să fie una bogată în spectacole şi recitaluri muzicale. Fiecare seară se va încheia cu cîte un astfel de spectacol, la care intrarea se va face pe bază de invitaţie, spectacolele putînd fi urmărite, însă, în cadrul transmisiunilor directe ale postului de televiziune TVS“, a mai spus Ana Oniţă. Astfel, joi seară, de la ora 19.30, vor avea loc recitaluri ale soliştilor Florin Săsărman, acompaniat de Alexandru Filip, dar şi un recital de excepţie al Paulei Seling. Vineri, tot la ora 19.30, vor susţine recitaluri Lavinia Răducanu şi Taraful Rromak, care se bucură de o mare apreciere în ţările din vestul Europei, şi un recital susţinut de marele actor Florin Piersic. Sîmbătă seara, spectacolul pregătit de organizatori va aduce în prim-plan poezia de calitate, în cadrul montajului „Prizonier în limba română. De la Eminescu la Nichita Stănescu“ susţinut de Eusebiu Ştefănescu şi Ion Bogdan Ştefănescu, dar şi muzica de calitate prin recitalurile susţinute de Silvan Stîncel & Ovidiu Scridon şi Mircea Baniciu.

Familia Ciucă

Alexandru Dican iubeşte muzica populară

Alexandru Dican are 13 ani şi cântă muzică populară de când era mic, învăţat de bunica lui. Deşi are o voce de invidiat vrea să se facă medic veterinar ca şi bunicul său.

Născut: 20 iunie 1997, la Sebeş
Şcoala: elev în clasa a VII-a la Liceul de Muzică
Familie: un frate

Alexandru Dican este în clasa a VII-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia. A renunţat să studieze mai aprofundat biologia şi chimia la un liceu din Sebeş, datorită pasiunii şi talentului în domeniul folclorului.

Este de la nouă ani membru în formaţia „Muguri de tezaur“, coordonată de interpreta de folclor Leontina Fărcaş, la Centrul de Cultură „Augustin Bena“ din Alba Iulia.

Vocea moştenită de la bunica

„Am moştenit vocea de la bunica mea, Viorica Dican. De la patru ani am început să urc pe scenă la Zilele Sebeşului. Când aveam nouă ani, bunica a primit un telefon de la Marinela Baba care i-a spus despre concursul pentru Muguri de tezaur. Deşi nu eram pregătit de un profesor m-am descurcat foarte bine. M-am adaptat foarte bine. Leontina Fărcaş este ca o a doua mamă pentru mine“, a spus Alexandru Dican.

Elevul spune că nu are deloc emoţii pe scenă. „Am mai mari emoţii la şcoală, când trebuie să prezint ceva în faţa colegilor. Mă uit la public ca şi cum m-aş uita la oricine altcineva“, a afirmat tânărul. Melodia sa preferată este „Cum îi frunza de la plop“, cu care a şi intrat în formaţia de la Centrul de Cultură.

„O stăpânesc cel mai bine. Este cântecul meu preferat. Este o „purtată“, o melodie mai lentă, veche, apropiată de doină. Prima strofă sună cama aşa: Cum îi frunza de la plop/Niciodată nu stă-n loc. Tot aşa şi gândul meu/Zboară la mândra mereu“, a precizat Alexandru Dican.

Cântă la pian, taragot şi chitară

Elevul cântă la pian şi la taragot, iar din pasiune a învăţat să câte şi la chitară. Din clasa a IX-a va urma şi cursuri de canto la Liceul de Muzică. În afară de muzica populară, Alexandru Dican mai este pasionat de biologie şi chimie. De fapt a vrut, iniţial, să meargă la Colegiul „Lucian Blaga“ din Sebeş pentru a studia mai aprofundat aceste discipline şcolare.

„Bunicul meu a fost medic veterinar şi de la el am pasiunea pentru biologie şi chimie. Am venit la Liceul de Arte pentru muzică. Este destul de greu aici. Într-un fel aş fi dorit să merg la Colegiul Lucian Blaga, ca să fac o specialitate pe lângă pasiunea mea, care este muzica. Oricum sunt hotărât să urmez Facultatea de Medicină Veterinară“, a mai spus elevul.

Pe lângă spectacole şi concursuri de muzică populară, Alexandru Dican a mai participat la olimpiada de Religie şi la concursuri din şcoală. Este vorba despre un festival de teatru, unde l-a jucat pe Domnul Goe din piesa „Vizită“, de Ion Luca Caragiale. Acasă, are un câine lup pe care îl cheamă „Dux“, în vârstă de un an, pe care l-a dus la o şcoală de dresaj din Sibiu şi cu care vrea să participe la concursuri de frumuseţe.

De unde ai câinele lup?
A.D.: „De la Oradea, de la cineva care creşte astfel de câini. Când am mers acolo s-a ţinut tot timpul după mine. L-am luat în braţe şi am zis că ele este alesul. M-am interesat şi am aflat despre câinii lupi că sunt loiali, deştepţi şi nu sunt periculoşi. Am vrut unul mare pentru că am mai avut un câine mic care a murit după ce a fost muşcat de un alt câine. L-am iubit şi am plâns mult după el“.

Care este istoria costumului popular pe care îl porţi la spectacole?
A.D.: „Este un costum tradiţional din zona Sebeşului de la fratele străbunicului meu. Are peste 100 de ani. Şerparul este, de asemenea, foarte vechi şi provine tot de la fratele străbunicului. Îl voi păstra şi îl voi da şi eu mai departe. În picioare am cizme cum se purtau pe vremuri“.

Ce-i place: „Îmi plac foarte mult animalele. Îmi place să fac oamenii să râdă, să se simtă bine. Chiar şi pe profesori îi fac să râdă. Îmi place vara pentru că am ocazia să merg prin diferite ţări. În fiecare an merg în Turcia. Am fost în Franţa, Spania, Ungaria. În Spania şi Turcia a fost cel mai frumos“.

Ce nu-i place: Nu îmi place carnea de porc. Nu îmi plac oamenii care nu au pic de ruşine, de scrupule. Nu îmi place când fac curăţenie că fratele meu strică după ce am aranjat.

Râmnicu Vâlcea: Oltenia de sub munte, promovată prin proiecte noi

Mâncarea tradiţională şi obiectele de ceramică vor fi scoase în faţă pentru a atrage turiştii. În această perioadă se află în derulare la Horezu un proiect de promovare turistică a obiectivelor din zonă. Proiectul european are o valoare de 1.024.655 lei.

Zona Horezu va fi promovată intens în perioada următoare, pentru ca turismul să capete altă valoare în această parte a judeţului. Unul dintre proiectele ce se va derula până în 2013, vizează nu numai promovarea ceramicii ci şi a tradiţiilor şi obiceiurilor păstrate din străbuni. „Oraşul Horezu va beneficia de promovare turistică cu finanţare de la Uniunea Europeană, administraţia publică locală implementând proiectul «Promovarea produselor şi a evenimentelor turistice specifice din zona depresionară Horezu pentru dezvoltarea şi consolidarea turismului în nord-vestul judeţului Vâlcea». Valoarea acestui proiect e de 1.024.655 lei", a precizat Vasile Blidaru, purtătorul de cuvânt al Primăriei Oraşului Horezu. Următoarea acţiune din cadrul proiectului se va desfăşura în aprilie, când meşteşugari din toată ţara îşi vor expune produsele pe paltoul de la intrare în Mânăstirea Hurezi. „E o acţiune nouă. Meşteşugarii îşi prezintă produsele pe platoul de la Mânăstirea Hurezi, de Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii", completează Vasile Blidaru

Turiştii, ademeniţi cu mâncare tradiţională

n cadrul manifestărilor ce se vor organiza, vor fi prezentate produse gastronomice tradiţionale din zona Horezu, de la bulzul ciobănesc pregătit la Vaideeni, la ciorba de casă, ostropelul de pui sau mancarea de prune uscate. „Aici se găteşte foarte bine, cu produse tradiţionale, iar turiştii vor putea gusta din bucatele pregătite de cei mai vestiţi bucătari din zonă", completează Vasile Blidaru. Obiectivul principal al proiectului vizează atragerea turiştilor şi promovarea turismului cultural, monahal, cinegetic, de agrement, de aventură, de odihnă sau recreere. „Datorită aşezării geografice, zona depresiunii Horezu beneficiază de caracteristicile unei zone turistice complexe, care oferă un produs turistic complex. Pe termen lung, proiectul urmăreşte ca Horezu să devină destinaţie tradiţională de turism de nivel naţional şi internaţional. Prin realizarea obiectivelor şi activităţilor prevăzute în proiect, Horezu va cunoaşte o evoluţie în ceea ce priveşte atractivitatea turistică, iar numărul de turişti va creşte cu cel puţin 16 - 20%", afirmă Constantin Niţu, primarul din Horezu.


Declaraţie


„Turiştii vor putea gusta din bucatele pregătite de cei mai vestiţi bucătari din zonă", Vasile Blidaru.

Lucrează ceramică din lut roşu


În oraşul Horezu lucrează 24 de meşteri olari care folosesc în special cocoşul, spicul de grâu sau spirala vieţii pentru a-şi orna lucările. Lutul pe care îl folosesc este unul special, roşiatic pe care îl procură din zona numită de localnici „Dealul Ulmului".


http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Oltenia_de_sub_munte-promovata_prin_proiecte_noi_0_443955720.html

Traditiile din Vaideeni, apreciate de europeni

Traditiile ciobanilor din Vaideeni au incântat zecile de europeni participanti la festivalul "Baltica 2008", organizat in Lituania. Ansamblul folcloric "Miorita", infiintat in 1949 in cadrul Caminului Cultural Vaideeni, si din care fac parte formatii de fluierasi, dansatori si un grup vocal, a participat de-a lungul anilor la diverse festivaluri folclorice din tara si strainatate, unde a obtinut numeroase premii. Ansamblul de fluierasi a participat alaturi de alte grupuri din 12 tari, printre care Grecia, Ucraina, Ungaria, Portugalia, Letonia, Estonia, Armenia. "Tema festivalului a fost legata de primirea si tratarea musafirilor. Pe lânga cântece si dansuri, am prezentat si obiceiurile noastre culinare. I-am servit pe cei prezenti, cu mare bucurie, cu preparatele noastre, respectiv mamaliga, tocana, brânza telemea si de burduf si multe altele. Am participat la o expozitie cu specific pastoresc, prezentând lucruri facute de mâna, am tors lâna cu furca si am facut gheme cu ajutorul fusului. Vizitatorii au putut astfel admira tesaturile si cusaturile din Vaideeni.", ne-a marturisit Eugenia Pantelimon, coordonatoarea Ansamblului "Miorita". Festivalul este recunoscut de Consiliul International al Festivalurilor de Folclor si Organizatiilor Artelor Traditionale, având relatii consultative formale cu UNESCO. Totodata, reuneste traditiile diverse ale diferitelor culturi, reprezentând nu doar folclorul autentic, obiceiurile si mâncarea traditionala, dar si obiectele confectionate manual. Grupul vâlcean a facut o vizita la Vilnius, la Muzeul Satului si la un castel medieval. Deplasarea a fost facuta pe cheltuiala Consiliului Local.

Eforturi pentru conservarea patrimoniului

În timpul festivalului, primarul de la Vaideeni a avut si o întâlnire cu edilul de la Vilnius, Juozas Imbrasas, care a propus la un moment dat înfratirea comunei Vaideeni cu localitatea sa. Din pacate, aceasta nu se va putea realiza, deoarece Vaideeniul are 4000 de locuitori, iar in Vilnius sunt 500.000. Autoritatile din comuna vâlceana spera ca vor reusi sa obtina fonduri prin intermediul UNESCO pentru a face ca patrimoniul intangibil din Vaideeni sa fie conservat. Ansamblul folcloric „Miorita” a fost ivitat si în Arabia, în cadrul unui festival, tot în colaborare cu UNESCO. Costurile legate de deplasarea grupului sunt foarte mari, dar autoritatile spera ca un om cu suflet sa acorde un sprijin financiar.


http://www.monitoruldevalcea.ro/cultura/10034

Traditiile din Vaideeni, apreciate de europeni

Râmnicu Vâlcea: Vartolomei Todeci conduce de 54 de ani Ansamblul Mioriţa

Vartolomei Todeci a prezentat cântecele ciobăneşti din Vaideeni prin 10 ţări din Europa.

Ansamblul de fluieraşi Mioriţa din comuna Vaideeni a fost înfiinţat în anul 1948 de învăţătorul Ion Stănuşescu. În anul 1955 Vartolomei Todeci a terminat studiile şi a venit profesor de limba şi literatura română la Vaideeni. Tot atunci, i s-a dat în grijă şi căminul cultural din localitate, unde a fost director peste 25 de ani. „În 1955 mi s-a dat în grijă ansamblul de fluieraşi Mioriţa. La început au fost numai fluieraşi şi eu am adăugat lângă ei şi un grup vocal de fete care să îi dea un alt farmec”, povesteşte profesorul. Pe parcurs Todeci a înfiinţat şi o formaţie de fluieraşi copii care a luat denumirea de Cununiţa Munţilor. Şi ansamblul copiilor a fost îmbunătăţit cu un grup de dansatori care a fost condus prima dată de Adam Popa. De 10 ani el e condus de profesoara Felicia Pantelimon.

Toporaşul de aur şi frunza de argint obţinute în Polonia

Cu cele două formaţii Vartolomei Todeci a participat de-a lungul anilor la toate concursurile din ţară unde a obţinut peste tot numai locul I şi o singură dată locul II. „Noi valorificăm melodiile şi dansurile populare din Vaideeni. Ansamblul Mioriţa a interpretează şi valorifică melodii şi cântece păstoreşti, toate specifice păstorilor din această vatră de crescătorii de oi a Vaideeniului”, povesteşte profesorul.

El recunoaşte că ansamblul a contribuit prin activitatea lui şi la strângerea de relaţii de prietenie între locuitorii comunei Vaideeni cu cei ai satelor din mărginimea Sibiului. „Pe timpul războaielor oamenii din mărginimea Sibiului s-au refugiat în această zonă. Au rămas aici şi fiind oieri de meserie au continuat tradiţia. Străbunicii noştri au fost sibieni”, spune Todeci.

Ansamblul a participat la diferite concursuri internaţionale, la Zagreb în Croaţia, Serbia, Republica Moldova, Grecia, Olanda, Germania, Ungaria, Franţa , Polonia, Lituania. „În Polonia, la Razacopane am obţinut cel mai mare premiu, Toporaşul de Aur împreună cu ansamblul Brăduleţul din Horezu. La spectacolul respectiv am prezentat o nuntă tradiţională de la noi între un băiat cioban şi o fată olteancă. Mioriţa a mai obţinut frunza de argint la Tatra, în Polonia”, afirmă conducătorul ansamblului.

Luna trecută Vartolomei Todeci a lansat cartea „Păstori • Poeţi • Vaideeni”, o culegere de poezie document. În ea a publicat poezii foarte vechi scrise de oamenii care au trăit în zonă şi care au iubit oieritul. În carte sunt multe poezii ale lui Dumitru Vartolomei Tărtăreanu care în timpul vieţii a fost premiat de regina Maria, în timpul primului război mondial când, bolnav fiind în spital la Iaşi, a scris o poezie închinată ei.

Ce-i place

„Omul cinstit în primul rând . Viaţa de la ţară foarte mult şi voia bună a ciobanilor. Când eram tânăr îmi plăceau tare mult fetele, acum la vârsta mea asta s-a cam dus”.

Ce nu-i place


„Toată viaţa am urât hoţia şi hoţii în general. Nu îmi plac nici oamenii lacomi care nu se mulţumesc cu ce au. Nu îi suport nici pe mincinoşi”.

Întrebări şi răspunsuri


Ce înseamnă ansamblul „Mioriţa” pentru dumneavoastră?

V.T. : Viaţa mea şi munca din toţi aceşti ani. Tradiţia din acest loc şi portul popular. Sper ca intelectuaţii care s-au ridicat din această zonă să ducă mai departe munca mea.

Dacă e să o luaţi de la capăt cu ce v-aţi ocupa?


V.T.: Tot profesor mă văd lucrând cu copiii pentru că toată viaţa mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei. Mă văd tot lângă ansamblu pentru că sunt un om care nu uită trecutul şi tradiţia.


http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Vartolomei-Ansamblul-Ramnicu-Miorita-Todeci_0_72592853.html

Traditiile din Vaideeni, apreciate de europeni

Taxi - Cele două cuvinte [Official Video]

VUNK - Vreau o tara ca afara (Official Video) HD

VARĂ, VARĂ, PRIMĂVARĂ

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu, împreună cu Cercul Militar Sibiu organizează, în perioada 23 – 25 martie 2011, Festivalul - Concurs Naţional al Tinerilor Interpreţi de Muzică Populară VARĂ, VARĂ, PRIMĂVARĂ.

Festivalul este la cea de-a XV-a ediţie şi se adresează soliştilor vocali de muzică populară din ţară şi din diaspora, reprezentanţi autentici ai zonelor etnofolclorice pe care le reprezintă.

Manifestarea îşi propune valorificarea tezaurului folcloric din România, afirmarea şi promovarea valorilor autentice, introducerea în circuitul naţional de noi interpreţi talentaţi, cât şi prezentarea celor mai frumoase costume din diferitele vetre etnofolclorice ale ţării. În concurs s-au înscris peste 30 de concurenţi din judeţele ILFOV, SIBIU, NEAMŢ, SĂLAJ, VÂLCEA, TIMIŞ, PRAHOVA, ALBA, HUNEDOARA, MUREŞ, BIHOR, MARAMUREŞ, GIURGIU, CONSTANŢA, PLOIESTI , CLUJ şi REPUBLICA MOLDOVA.

După preselecţia din data de 23 martie a.c. vor intra în competiţie, în faţa publicului şi a juriului (alcătuit din personalităţi ale folclorului românesc), cei mai valoroşi solişti. Se vor acorda următoarele distincţii: Marele Premiu, Premiul I, Premiul II, Premiul III, două Menţiuni, Premiul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale “Cindrelul – Junii” Sibiu, Premiul Cercului Militar Sibiu concurenţilor ce posedă calităţi vocale deosebite, interpretează piese autentice şi etalează costume originale. Gala festivalului se doreşte a fi un regal folcloric la care vor participa laureaţii ediţiilor precedente ale festivalului, precum şi solişti de renume ai folclorului românesc. Evenimentul este preluat de TV FAVORIT. PROGRAMUL FESTIVALULUI: 24 Martie, ora 18.00, Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu - CONCURS al tinerilor interpreţi de muzică populară - Spectacol aniversar Ansamblul “Ceata Junilor” - 20 de ani de activitate Invitaţi: Victoria Meiţescu, Camelia Cosma Stoiţă, Anca Mărginean, Alina Pinca, Răzvan Năstăsescu, Izabela Tomiţă, Marcel Părău, Nelu Hordobeţ, Daniel Rosalim, Alina Bîcă, Ilie Medrea, Adriana şi Mariana Anghel, Carmen Popovici Dumbravă, Dumitru Teleagă 25 Martie, ora 18.00, Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu - GALA LAUREAŢILOR - Recital Florin Boita- Câştigătorul Marelui Premiu 2010 - Ilie Medrea - Lansare CD “Când eram ficior acasă” Invitaţi: Adrian Stanca, Liliana Laichici, Maria Butilă, Anghelina Timiş, Mariana Ionescu Căpitănescu, Constantin Măgureanu, Viorica Macovei, Florin Boita, Constantin Bahrin, Maria Butilă, Mariana Deac, Nineta Popa - Ansamblul Folcloric Profesionist “Cindrelul- Junii Sibiului” Nelu Albu, Viorica Telcean, Robert Târnăveanu, Alina Bîcă, Daniel Rosalim şi Adrian Neamţu Intrarea se face pe baza invitaţiei care se poate procura de pe Şcoala de Înot nr. 18, între orele 10.00 – 15.00, începând cu joi, 17 martie a.c. Director, SILVIA MACREA

www.radiosufletel.ro

Ungurenii din Vaideeni s-au prins in „INVARTITA DORULUI”

De Sanziene, Festivalul folclorului pastoresc

Festivalul folcloric pastoresc „Invartita Dorului”. Urmasi ai celor care au trecut muntii, mai ales la sfarsitul secolului XVIII, din Ardeal spre Valahia si Moldova, ungurenii au scris - de-a lungul a peste sapte secole, istoria zbuciumata a unor oameni de la munte nascuti pentru a trai liberi. Li s-a spus ungureni pentru ca veneau dintr-o Transilvanie stapinita de unguri si apoi de austrieci. Oameni puternici, mandri si muncitori, ungurenii au fost bogati sub toate regimurile. Tot sub ele, au urcat si au coborat neincetat muntele pe magari, pe cai, cu desagii aninad de-o parte si de alta mitropoliei, mai apoi in jepp-uri, pana sus-sus pe creasta muntelui, acolo unde cerul se lipeste de pasune si de piatra, trudind pe langa oi, la stana pazita de caini, unde noaptea se aprind rugi din trunchi de brad pentru a alunga ursul.

Ungurenii si urmasii lor, copii si nepoti, se aduna din toate colturile tarii, in fiecare an, la Vaideeni , se trag acasa pentru a sarbatori odata cu Sanzienele si „Invartita Dorului”, una dintre cele mai semnificative traditii ale locului. Una dintre sarbatorile cele mai dragi lor, o zi de voie buna, de intalnire si revedere. Este ziua vechilor nedei montane, nedei ce au asezat si au inaltat satul Vaideeni prin rostuirea temeilor sale. Nedeia –„Invartita Dorului”, spun organizatorii din acest an a celei de-a XXXIX-a editii, i-a reunit (din 1968, cand sarbatoarea s-a mutat de pe munte in sat) an de an pe cei ramasi acasa „sa dureze satul in timp cu cei plecati cu satul in suflet”. Din anul 2004, „Fundatia VAIDEENI”, nascuta din apriga dorinta a intelectualilor satului, oameni de seama, ajunsi celebri in mai toate domeniile, in afaceri, in cultura, in politica samd, afaceri, a dublat valoarea spirituala a Invartitei Dorului odata cu asezarea, in ajunul ei, a sarbatoririi zilei Fundatiei. In acest an manifestarile, organizate in principal de catre autoritatile locale din judetul Valcea si din Vaideeni, precum si de catre amintia Fundatie, s-au desfasurat sub semnul unei carti de capatai. Este vorba despre monografia satului - „Vaideenii”, lucrare coordonata de prof. Vartolomei Todeci si lansata, in prezenta unei elite a vietii noastre scriitoricesti, culturale, dar si publice, de catre scriitorul Dan Tudor. Programul din acest an al evenimentului aniversat a fost extrem de bogat si variat, incantand ochiul si spiritul tuturor celor prezenti - sute si sute de oameni, localnici, fii ai satului sau straini, veniti pentru aceasta mare sarbatoare.

Truda, averea si ungurenii
Pastorii care au venit primii in Oltenia de nord s-au asezat intr-o localitate ce avea sa se cheme Vai de Ei. Unii spun ca au luat in pribegie odata cu multul-putinul lor si numele localitatii parasite. Altii spun ca denumirea de Vai de Ei s-a nascut din invidia si glumetia oltenilor care au pus aceasta sintagma pe seama bogatiei acumulate de-a lungul timpului de ungurenii de la Poalele Muntilor Capatanii. Intr-o Oltenie care nu a avut mai niciodata dupa ce bea apa, ungurenii Vaideenilor au dus-o bine sub orice stapanire. Inclusiv sub comunisti cand cei de la judeteana, de la minister, de oriunde veneau si le cumparau branza din batatura la pret bun. Multa era dusa peste hotare pentru se plati datoria externa. Cand in Romania se murea de foame, aici in Vaideeni era si branza, si lapte, si carne. Erau, cum s-ar zice, de toate. Este adevarat ca de cand se stiu, ungurenii au muncit pe branci, cu mic cu mare, au stat pe munte de la Sfintii Constantin si Elena (21 mai) pana la Ziua Crucii (14 septembrie) cu turmele de oi, cu bacitele facand rostuiala laptelui
intr-o curatenie de farmacie, cu ciobanii si cainii lor, cu spaima de urs, cu o natura dezlantuita care, nu de putine ori, le-a traznit turmele, transformand in cenusa o truda poate de ani intregi. Cine n-a urcat muntele, intr- o calatorie de o zi intreaga, lasand fagetul in urma in drumul spre creste, cine n-a dormit o noapte la stana, pe blana de lemn si acoperit cu tesatura aceea aspra iesita din razboi in lungile nopti de iarna, cine nu a gustat din casul facut in sedila, balmosul, tocanul sau jintita ungurenilor, cine n-a vazut la asfintit trecerea oilor prin strunga, cu greu isi poate inchipui existenta de dincolo de nori a pastorilor, si cu atat mai putin intelege si accepta preaplinul din gospodariile ungurenilor, acea indestulare care nu de putine ori a nascut invidie. Familiile din Vaideeni au adus pe lume, de cand se stiu, copii multi. O parte plecau la oras, pentru a ajunge domni, toba de carte, altii ramaneau in sat, pe langa turme. Mai toate fetele nascute in familiile ungurenilor isi faceau stagiul de bacite, si multi baieti urcau an de an muntele ca baci. Cand venea vremea insuratorii sau a maritisului, pamantul nu ajungea decat o tara, cum se spune in partea asta de loc. Erau oameni in sat, isi aminteste o batrana, si ea „din 11 copii”, care nu aveau decat o litra de pamant. „Cum sa traiesti din peticutul asta?” Lipsa de pamant a fost si motivul pentru care ciobanii Vaideenilor au continuat transhumanta, urcand muntele vara si plimband turmele prin toata tara in cautarea ierbii.
Cu naiul si straita de cioban prin cancelariile europene
Majoritatea locuitorilor din Vaideeni sunt la origine crescatori de animale. Fii de ciobani, “ungurenii” au colindat tara-n lung si lat, in timp ce plecau cu mioarele in transhumanta. Asa se face ca dintotdeauna de altfel, multi dintre fiii satului, ajunsi oameni mari, au fost in copilarie ciobani. Iata doar cateva nume: n Lazar Ionita Comanescu a fost primul deputat al Romaniei, initiind prima lege a transhumantei, in anul 1892 n Invatatorul Nicolae Munteanu a scos in 1934 revista “Stana”, la care au publicat articole de specialitate si poezie populara Ion L. Apostoloiu, Leonte D. Grigorescu, preotul Ion Botocan, Napoleon Ionescu, Dumitru Vartolomei Tartareanu, etc. n Adam Ionescu, si el tot fiu de baci ungurean, a absolvit Dreptul la Sorbona si a fost senator pe viata, implicandu-se direct si in viata comunitatii de ciobani din Vaideeni n Lazar Comanescu, astazi ambasadorul Romaniei la UE, s-a nascut tot intr-o familie de ciobani, iar lectiile si le facea mergand cu oile la pasunat. Parintii sai l-au invatat sa cante la fluier, iar acum ambasadorul tine cu el, la Bruxelles, fluierul cu care mai canta chiar si in medii diplomatice, ca un artist adevarat n Primarul comunei, Ivan Jinaru, provine la randul sau dintr-o familie numeroasa si cu stare. Este fiul unor oieri veniti din localitatea Jina, de prin imprejurimile Sibiului, in „oaza ardeleneasca din desertul oltenesc”, cum ii place edilului sa spuna. A absolvit filosofia- sectia sociologie, la Universitatea din Bucuresti, in anul 1974. Dupa trei ani de stagiu la Oravita, unde fusese repartizat, s-a intors pe plaiurile natale, unde s-a facut baci la oile parintilor. Aveau o turma de 200 de oi, iar dupa cinci ani, turma ajunsese la 600. Si lista acestor veritabili oameni mari, porniti din Vaideenii de sub munte sa cucereasca lumea, ar putea continua mult si bine. Pentru ca urmasii pastorilor ardeleni au ajuns de-a lungul timpului, si nu putini, ba din contra, in numar impresionant, intelectuali de vaza - avocati, preoti, medici, farmacisti, profesori, scriitori, oameni de cultura, toti oameni celebri, oameni de toata isprava.
Vaideeni - traditii si atractii
Prima atestare documentara a satului Vaideeni dateaza din secolul XIII, cand este mentionata sub numele de Vai de Ei. Comunitatea a luat nastere in urma venirii din Ardeal a mai multor familii de oieri, in principal din Marginimea Sibiului, pe motivul oprimarii religioase (catolicizare fortata). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezinta o zona de interferenta intre zona etnografica a Olteniei de sub Munte si zona etnografica Marginimea Sibiului, care si-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului si traditiei pastorale. Populatia comunei numara in jur de 5.000 de locuitori, asezarea incluzandu-se in categoria celor rurale cu functii predominant agricole (cresterea ovinelor si bovinelor). Pastrarea acestui profil pana in prezent a conferit comunei statutul de nucleu de conservare a specificului national. Sectorul secundar este reprezentat de industria prelucrarii lemnului, industria energetica si activitatile artizanale (daracit, tesut, brodat, sculptura obiectelor din lemn). Actualmente, localnicii desfasoara o intensa preocupare pentru extinderea fenomenului agroturistic in zona. Comuna Vaideeni are in componenta cinci sate: Vaideeni, sat -resedinta de comuna, Izvorul Rece, Marita, Cerna si Cornet, a caror populatie s-a format in ultimii doua sute de ani, din contopirea populatiei bastinase cu familiile de oieri veniti de peste munte, din Ardeal. Rezultatul acestei convietuiri este un amestec de traditie locala, peste care si-au pus puternic amprenta graiul, portul si traditia pastorala din zona Marginimii Sibiului, rezultand o zona de interferenta etnoculturala, ce se constituie intr-un punct forte. Portul national traditional, pitoresc si autentic al locuitorilor, existenta unui folclor bogat si nealterat, instrumental si coregrafic, a unui artizanat specific, constituie de asemenea atractii turistice. Nedeia pastoreasca anuala de la Vaideeni, “Invartita Dorului”, de Sanziene, la care participa, de fiecare data, zeci de mii de vizitatori din tara si de multe ori din strainatate, pe langa scopul principal, acela de a conserva, de a cultiva si apara specificul national traditional, in port, in mestesuguri, in folclorul muzical si coregrafie, ofera in subsidiar o fericita si eficienta oportunitate in favoarea cunoasterii localitatii si a valentelor ei turistice. Manifestarile traditionale etnoculturale locale, cum sunt „Invartita dorului” si „Intalnirea fiilor satului”, sunt un prilej de a atrage cat mai multi turisti in zona, de a face cunoscute traditiile si arta populara locala, de stabilirea de contacte umane intre oaspeti si localnici, intre reprezentantii administratiei locale si diverse personalitati invitate, iar pentru locuitorii comunei, un prilej de valorificare a resurselor locale, de petrecere a timpului liber sau de relaxare.