Festivalul folcloric pastoresc „Invartita Dorului”. Urmasi ai celor care au trecut muntii, mai ales la sfarsitul secolului XVIII, din Ardeal spre Valahia si Moldova, ungurenii au scris - de-a lungul a peste sapte secole, istoria zbuciumata a unor oameni de la munte nascuti pentru a trai liberi. Li s-a spus ungureni pentru ca veneau dintr-o Transilvanie stapinita de unguri si apoi de austrieci. Oameni puternici, mandri si muncitori, ungurenii au fost bogati sub toate regimurile. Tot sub ele, au urcat si au coborat neincetat muntele pe magari, pe cai, cu desagii aninad de-o parte si de alta mitropoliei, mai apoi in jepp-uri, pana sus-sus pe creasta muntelui, acolo unde cerul se lipeste de pasune si de piatra, trudind pe langa oi, la stana pazita de caini, unde noaptea se aprind rugi din trunchi de brad pentru a alunga ursul.
Ungurenii si urmasii lor, copii si nepoti, se aduna din toate colturile tarii, in fiecare an, la Vaideeni , se trag acasa pentru a sarbatori odata cu Sanzienele si „Invartita Dorului”, una dintre cele mai semnificative traditii ale locului. Una dintre sarbatorile cele mai dragi lor, o zi de voie buna, de intalnire si revedere. Este ziua vechilor nedei montane, nedei ce au asezat si au inaltat satul Vaideeni prin rostuirea temeilor sale. Nedeia –„Invartita Dorului”, spun organizatorii din acest an a celei de-a XXXIX-a editii, i-a reunit (din 1968, cand sarbatoarea s-a mutat de pe munte in sat) an de an pe cei ramasi acasa „sa dureze satul in timp cu cei plecati cu satul in suflet”. Din anul 2004, „Fundatia VAIDEENI”, nascuta din apriga dorinta a intelectualilor satului, oameni de seama, ajunsi celebri in mai toate domeniile, in afaceri, in cultura, in politica samd, afaceri, a dublat valoarea spirituala a Invartitei Dorului odata cu asezarea, in ajunul ei, a sarbatoririi zilei Fundatiei. In acest an manifestarile, organizate in principal de catre autoritatile locale din judetul Valcea si din Vaideeni, precum si de catre amintia Fundatie, s-au desfasurat sub semnul unei carti de capatai. Este vorba despre monografia satului - „Vaideenii”, lucrare coordonata de prof. Vartolomei Todeci si lansata, in prezenta unei elite a vietii noastre scriitoricesti, culturale, dar si publice, de catre scriitorul Dan Tudor. Programul din acest an al evenimentului aniversat a fost extrem de bogat si variat, incantand ochiul si spiritul tuturor celor prezenti - sute si sute de oameni, localnici, fii ai satului sau straini, veniti pentru aceasta mare sarbatoare.
Truda, averea si ungurenii
Pastorii care au venit primii in Oltenia de nord s-au asezat intr-o localitate ce avea sa se cheme Vai de Ei. Unii spun ca au luat in pribegie odata cu multul-putinul lor si numele localitatii parasite. Altii spun ca denumirea de Vai de Ei s-a nascut din invidia si glumetia oltenilor care au pus aceasta sintagma pe seama bogatiei acumulate de-a lungul timpului de ungurenii de la Poalele Muntilor Capatanii. Intr-o Oltenie care nu a avut mai niciodata dupa ce bea apa, ungurenii Vaideenilor au dus-o bine sub orice stapanire. Inclusiv sub comunisti cand cei de la judeteana, de la minister, de oriunde veneau si le cumparau branza din batatura la pret bun. Multa era dusa peste hotare pentru se plati datoria externa. Cand in Romania se murea de foame, aici in Vaideeni era si branza, si lapte, si carne. Erau, cum s-ar zice, de toate. Este adevarat ca de cand se stiu, ungurenii au muncit pe branci, cu mic cu mare, au stat pe munte de la Sfintii Constantin si Elena (21 mai) pana la Ziua Crucii (14 septembrie) cu turmele de oi, cu bacitele facand rostuiala laptelui
intr-o curatenie de farmacie, cu ciobanii si cainii lor, cu spaima de urs, cu o natura dezlantuita care, nu de putine ori, le-a traznit turmele, transformand in cenusa o truda poate de ani intregi. Cine n-a urcat muntele, intr- o calatorie de o zi intreaga, lasand fagetul in urma in drumul spre creste, cine n-a dormit o noapte la stana, pe blana de lemn si acoperit cu tesatura aceea aspra iesita din razboi in lungile nopti de iarna, cine nu a gustat din casul facut in sedila, balmosul, tocanul sau jintita ungurenilor, cine n-a vazut la asfintit trecerea oilor prin strunga, cu greu isi poate inchipui existenta de dincolo de nori a pastorilor, si cu atat mai putin intelege si accepta preaplinul din gospodariile ungurenilor, acea indestulare care nu de putine ori a nascut invidie. Familiile din Vaideeni au adus pe lume, de cand se stiu, copii multi. O parte plecau la oras, pentru a ajunge domni, toba de carte, altii ramaneau in sat, pe langa turme. Mai toate fetele nascute in familiile ungurenilor isi faceau stagiul de bacite, si multi baieti urcau an de an muntele ca baci. Cand venea vremea insuratorii sau a maritisului, pamantul nu ajungea decat o tara, cum se spune in partea asta de loc. Erau oameni in sat, isi aminteste o batrana, si ea „din 11 copii”, care nu aveau decat o litra de pamant. „Cum sa traiesti din peticutul asta?” Lipsa de pamant a fost si motivul pentru care ciobanii Vaideenilor au continuat transhumanta, urcand muntele vara si plimband turmele prin toata tara in cautarea ierbii.
Cu naiul si straita de cioban prin cancelariile europene
Majoritatea locuitorilor din Vaideeni sunt la origine crescatori de animale. Fii de ciobani, “ungurenii” au colindat tara-n lung si lat, in timp ce plecau cu mioarele in transhumanta. Asa se face ca dintotdeauna de altfel, multi dintre fiii satului, ajunsi oameni mari, au fost in copilarie ciobani. Iata doar cateva nume: n Lazar Ionita Comanescu a fost primul deputat al Romaniei, initiind prima lege a transhumantei, in anul 1892 n Invatatorul Nicolae Munteanu a scos in 1934 revista “Stana”, la care au publicat articole de specialitate si poezie populara Ion L. Apostoloiu, Leonte D. Grigorescu, preotul Ion Botocan, Napoleon Ionescu, Dumitru Vartolomei Tartareanu, etc. n Adam Ionescu, si el tot fiu de baci ungurean, a absolvit Dreptul la Sorbona si a fost senator pe viata, implicandu-se direct si in viata comunitatii de ciobani din Vaideeni n Lazar Comanescu, astazi ambasadorul Romaniei la UE, s-a nascut tot intr-o familie de ciobani, iar lectiile si le facea mergand cu oile la pasunat. Parintii sai l-au invatat sa cante la fluier, iar acum ambasadorul tine cu el, la Bruxelles, fluierul cu care mai canta chiar si in medii diplomatice, ca un artist adevarat n Primarul comunei, Ivan Jinaru, provine la randul sau dintr-o familie numeroasa si cu stare. Este fiul unor oieri veniti din localitatea Jina, de prin imprejurimile Sibiului, in „oaza ardeleneasca din desertul oltenesc”, cum ii place edilului sa spuna. A absolvit filosofia- sectia sociologie, la Universitatea din Bucuresti, in anul 1974. Dupa trei ani de stagiu la Oravita, unde fusese repartizat, s-a intors pe plaiurile natale, unde s-a facut baci la oile parintilor. Aveau o turma de 200 de oi, iar dupa cinci ani, turma ajunsese la 600. Si lista acestor veritabili oameni mari, porniti din Vaideenii de sub munte sa cucereasca lumea, ar putea continua mult si bine. Pentru ca urmasii pastorilor ardeleni au ajuns de-a lungul timpului, si nu putini, ba din contra, in numar impresionant, intelectuali de vaza - avocati, preoti, medici, farmacisti, profesori, scriitori, oameni de cultura, toti oameni celebri, oameni de toata isprava.
Vaideeni - traditii si atractii
Prima atestare documentara a satului Vaideeni dateaza din secolul XIII, cand este mentionata sub numele de Vai de Ei. Comunitatea a luat nastere in urma venirii din Ardeal a mai multor familii de oieri, in principal din Marginimea Sibiului, pe motivul oprimarii religioase (catolicizare fortata). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezinta o zona de interferenta intre zona etnografica a Olteniei de sub Munte si zona etnografica Marginimea Sibiului, care si-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului si traditiei pastorale. Populatia comunei numara in jur de 5.000 de locuitori, asezarea incluzandu-se in categoria celor rurale cu functii predominant agricole (cresterea ovinelor si bovinelor). Pastrarea acestui profil pana in prezent a conferit comunei statutul de nucleu de conservare a specificului national. Sectorul secundar este reprezentat de industria prelucrarii lemnului, industria energetica si activitatile artizanale (daracit, tesut, brodat, sculptura obiectelor din lemn). Actualmente, localnicii desfasoara o intensa preocupare pentru extinderea fenomenului agroturistic in zona. Comuna Vaideeni are in componenta cinci sate: Vaideeni, sat -resedinta de comuna, Izvorul Rece, Marita, Cerna si Cornet, a caror populatie s-a format in ultimii doua sute de ani, din contopirea populatiei bastinase cu familiile de oieri veniti de peste munte, din Ardeal. Rezultatul acestei convietuiri este un amestec de traditie locala, peste care si-au pus puternic amprenta graiul, portul si traditia pastorala din zona Marginimii Sibiului, rezultand o zona de interferenta etnoculturala, ce se constituie intr-un punct forte. Portul national traditional, pitoresc si autentic al locuitorilor, existenta unui folclor bogat si nealterat, instrumental si coregrafic, a unui artizanat specific, constituie de asemenea atractii turistice. Nedeia pastoreasca anuala de la Vaideeni, “Invartita Dorului”, de Sanziene, la care participa, de fiecare data, zeci de mii de vizitatori din tara si de multe ori din strainatate, pe langa scopul principal, acela de a conserva, de a cultiva si apara specificul national traditional, in port, in mestesuguri, in folclorul muzical si coregrafie, ofera in subsidiar o fericita si eficienta oportunitate in favoarea cunoasterii localitatii si a valentelor ei turistice. Manifestarile traditionale etnoculturale locale, cum sunt „Invartita dorului” si „Intalnirea fiilor satului”, sunt un prilej de a atrage cat mai multi turisti in zona, de a face cunoscute traditiile si arta populara locala, de stabilirea de contacte umane intre oaspeti si localnici, intre reprezentantii administratiei locale si diverse personalitati invitate, iar pentru locuitorii comunei, un prilej de valorificare a resurselor locale, de petrecere a timpului liber sau de relaxare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu