Alexandru Dican iubeşte muzica populară

Alexandru Dican are 13 ani şi cântă muzică populară de când era mic, învăţat de bunica lui. Deşi are o voce de invidiat vrea să se facă medic veterinar ca şi bunicul său.

Născut: 20 iunie 1997, la Sebeş
Şcoala: elev în clasa a VII-a la Liceul de Muzică
Familie: un frate

Alexandru Dican este în clasa a VII-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia. A renunţat să studieze mai aprofundat biologia şi chimia la un liceu din Sebeş, datorită pasiunii şi talentului în domeniul folclorului.

Este de la nouă ani membru în formaţia „Muguri de tezaur“, coordonată de interpreta de folclor Leontina Fărcaş, la Centrul de Cultură „Augustin Bena“ din Alba Iulia.

Vocea moştenită de la bunica

„Am moştenit vocea de la bunica mea, Viorica Dican. De la patru ani am început să urc pe scenă la Zilele Sebeşului. Când aveam nouă ani, bunica a primit un telefon de la Marinela Baba care i-a spus despre concursul pentru Muguri de tezaur. Deşi nu eram pregătit de un profesor m-am descurcat foarte bine. M-am adaptat foarte bine. Leontina Fărcaş este ca o a doua mamă pentru mine“, a spus Alexandru Dican.

Elevul spune că nu are deloc emoţii pe scenă. „Am mai mari emoţii la şcoală, când trebuie să prezint ceva în faţa colegilor. Mă uit la public ca şi cum m-aş uita la oricine altcineva“, a afirmat tânărul. Melodia sa preferată este „Cum îi frunza de la plop“, cu care a şi intrat în formaţia de la Centrul de Cultură.

„O stăpânesc cel mai bine. Este cântecul meu preferat. Este o „purtată“, o melodie mai lentă, veche, apropiată de doină. Prima strofă sună cama aşa: Cum îi frunza de la plop/Niciodată nu stă-n loc. Tot aşa şi gândul meu/Zboară la mândra mereu“, a precizat Alexandru Dican.

Cântă la pian, taragot şi chitară

Elevul cântă la pian şi la taragot, iar din pasiune a învăţat să câte şi la chitară. Din clasa a IX-a va urma şi cursuri de canto la Liceul de Muzică. În afară de muzica populară, Alexandru Dican mai este pasionat de biologie şi chimie. De fapt a vrut, iniţial, să meargă la Colegiul „Lucian Blaga“ din Sebeş pentru a studia mai aprofundat aceste discipline şcolare.

„Bunicul meu a fost medic veterinar şi de la el am pasiunea pentru biologie şi chimie. Am venit la Liceul de Arte pentru muzică. Este destul de greu aici. Într-un fel aş fi dorit să merg la Colegiul Lucian Blaga, ca să fac o specialitate pe lângă pasiunea mea, care este muzica. Oricum sunt hotărât să urmez Facultatea de Medicină Veterinară“, a mai spus elevul.

Pe lângă spectacole şi concursuri de muzică populară, Alexandru Dican a mai participat la olimpiada de Religie şi la concursuri din şcoală. Este vorba despre un festival de teatru, unde l-a jucat pe Domnul Goe din piesa „Vizită“, de Ion Luca Caragiale. Acasă, are un câine lup pe care îl cheamă „Dux“, în vârstă de un an, pe care l-a dus la o şcoală de dresaj din Sibiu şi cu care vrea să participe la concursuri de frumuseţe.

De unde ai câinele lup?
A.D.: „De la Oradea, de la cineva care creşte astfel de câini. Când am mers acolo s-a ţinut tot timpul după mine. L-am luat în braţe şi am zis că ele este alesul. M-am interesat şi am aflat despre câinii lupi că sunt loiali, deştepţi şi nu sunt periculoşi. Am vrut unul mare pentru că am mai avut un câine mic care a murit după ce a fost muşcat de un alt câine. L-am iubit şi am plâns mult după el“.

Care este istoria costumului popular pe care îl porţi la spectacole?
A.D.: „Este un costum tradiţional din zona Sebeşului de la fratele străbunicului meu. Are peste 100 de ani. Şerparul este, de asemenea, foarte vechi şi provine tot de la fratele străbunicului. Îl voi păstra şi îl voi da şi eu mai departe. În picioare am cizme cum se purtau pe vremuri“.

Ce-i place: „Îmi plac foarte mult animalele. Îmi place să fac oamenii să râdă, să se simtă bine. Chiar şi pe profesori îi fac să râdă. Îmi place vara pentru că am ocazia să merg prin diferite ţări. În fiecare an merg în Turcia. Am fost în Franţa, Spania, Ungaria. În Spania şi Turcia a fost cel mai frumos“.

Ce nu-i place: Nu îmi place carnea de porc. Nu îmi plac oamenii care nu au pic de ruşine, de scrupule. Nu îmi place când fac curăţenie că fratele meu strică după ce am aranjat.